Tramontate, stelle! All’alba vincerò![1]

Nu întâmplător am ales aceste versuri sugestive cu care se încheie grandios aria Nessun Dorma din opera Turandot a lui Giacomo Puccini, deoarece ele au fost primele care mi-au venit în minte atunci când m-am gândit la seara de joi, 3 aprilie, atunci când la Sala Radio a avut loc concertul caritabil Suflet în culori. Este dificil să găsești cuvintele cele mai potrivite pentru a exprima emoțiile pe care le-am simțit în timpul acestui regal muzical, știind că motivul pentru care atât spectatorii, cât și artiștii se aflau acolo era dorința lor de a oferi un viitor mai bun copiilor cu autism.

Autismul este o boală care ia culorile din sufletul copiilor, lăsându-i incapabili să-și exprime emoții și gânduri față de cei pe care inima îi simte aproape, dar mintea refuză să îi recunoască. Autismul nu este un drum fără întoarcere, însă uneori pentru un zâmbet sau pentru un Te iubesc, mami! sau Te iubesc, tati! e nevoie să aștepți cinci ani. Cinci ani de-a lungul cărora pui o cărămidă pe aleea spre independență a copilului, fără a avea însă certitudinea reușitei. Acestor gânduri le-a dat glas actrița Manuela Hărăbor, prezentă la această gală în calitate de gazdă și, în primul rând, ca mamă a unui copil care suferă de autism. Marius Constantinescu, cealaltă gazdă a concertului, ne-a mărturisit că acest concert este o dovadă în plus că arta de a fi oameni nu a dispărut în societatea românească.

Artiștii care au încântat auditoriul cu măiestria lor au fost soprana Rodica Vică, tenorul Ștefan Pop, violonistul Vlad Maistorovici și pianistul Ștefan Doniga. Printre piesele interpretate s-au numărat compoziții ale lui Léo Dellibes, Alexander Scriabin, Johann Sebastian Bach sau Camille Saint-Saens. Fiecare dintre cei patru au demonstrat că muzica este har și dăruire, interpretările lor transpunând publicul într-o lume plină de căldură. Această seară a marcat și premiera mondială absolută a mazurcilor op. 64 nr. 1 și nr. 3 de Sergei Bortkiewicz, descoperite în urmă cu câteva luni și interpretate de pianistul Ștefan Doniga, cel care, cu o lejeritate uluitoare, a trecut de la piese din perioada clasică și pre-clasică, la canțonete napoletane sau romanțe.

10001354_537643629687239_1494398862_nDintre toate artele, muzica reprezintă probabil cea mai pură și cea mai simplă formă de comunicare între suflete. M-aș simți fericit dacă muzica mea și a colegilor mei alături de care voi urca pe scena concertului „Suflet în culori” va reuși să transmită sufletelor spectatorilor mesajul emoționant al acestor copii inocenți. (Ștefan Pop)

998407_530833643701571_2132081269_n

Vocația de artist nu ne-o alegem noi, ea ne alege pe noi, și astfel devenim privilegiați prin bucuria de a profesa mereu ceea ce ne place și de a ne identifica cu Arta. De aceea, cred că, atunci când este nevoie, ar trebui să folosim acest dar pentru a-i ajuta pe cei mai puțin norocoși. (Rodica Vică)

Mai norocoși și mai bogați sufletește am ieșit și noi din sala de concert, sperând că gestul nostru a adus alinare copiilor cu autism. Asociația Help Autism și Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură, organizatorii acestei seri minunate, ne-au ajutat și pe noi să ne colorăm sufletele în culorile binelui și ale solidarității pentru a dărui bucurie.


[1] Dispăreți, stele! În zori voi câștiga! surse foto: 1, 2, 3