Fiecare om se naşte pentru a îndeplini vise. Aripile ni le dau părinţii şi tot ei ne învață primul zbor. Pe următoarele le stăpânim pe parcurs, iar un profesor bun nu doar că te va învăța cum să-ţi începi visul, ci îţi va arăta cum să-ţi deschizi aripile. Există oameni care au visat să fie profesori şi alții care au fost nevoiţi să ajungă profesori. Iar de aici totul se departajează în două sensuri: sunt cei care te vor învăţa ce e un vis şi cei care îţi vor spune că acesta nu există.

Natura ne aseamănă, educația ne deosebește. (Confucius)

Când mă gândesc la parcursul meu educaţional nu pot face altceva decât să zâmbesc. Am fost un copil norocos, am avut cele mai bune modele în familie, iar de-a lungul timpului şcoala mi-a oferit profesorii potriviţi în momentele potrivite.Am avut șansa de a întâlni câţiva profesori cu adevărat profesionişti, care au ştiut cum să îşi lase amprenta în gândul şi sufletul meu. Ca orice copil, am început clasa I cu multe emoţii. Au urmat coroniţele de care îmi aduc aminte cu mare drag, diplomele care astăzi zac într-o cutie alături de alte amintiri ascunse. Am fost un copil cuminte, care însă începând cu clasa a VI-a îşi pierduse din entuziasmul de a învăţa şi de a mai lua note mari. Examenul de capacitate a fost un hop greu de care nu îmi aduc aminte cu plăcere, însă care m-a condus spre lumea care avea să mă schimbe în bine: liceul. Acesta poate însemna lozul norocos spre cel mai important premiu pe care un om îl poate câștiga: educația. Dincolo de acest test, mai important este modul în care elevul este stimulat să tragă lozul câștigător. Pot spune că până în clasa a VIII-a mi-au lipsit oamenii potriviți care să îmi arate importanța acelui examen. Din păcate, astăzi examenele sunt prezentate ca fiind ceva ce trebuie, însă mai puțin ca fiind ceva de care avem nevoie. Cred că aici fiecare profesor poate schimba ceva.

Undeva prin clasa a IX-a aveam de învăţat o lecţie la limba şi literatura română despre începuturile şi istoricul limbii române. Doamna profesoară a decis ca eu să prezint lecţia, însă am avut un blocaj. Am reușit să trec peste moment, când mi-a formulat o altă întrebare care m-a ajutat cumva să găsesc răspuns şi la cea anterioară. Clipa în care i-am oferit cu multă siguranţă răspunsul mi-a amintit că în mine încă se află vie dorinţa de a evolua şi de a învăţa. Atunci, profesoara mi-a adresat cel mai frumos cuvânt: bravo! Am primit un 9 şi cel mai frumos bravo. Luând acel 9, am înţeles că pentru a auzi un astfel de cuvânt trebuie să muncesc mult. Şi am muncit. Treptat, de la 9 am ajuns la 10. Dacă înainte învăţam mecanic, acel bravo şi acea notă de 9 m-au învăţat cum să transform învăţatul în ceva natural. Aveam nevoie de un cuvânt pentru a descoperi cu adevărat că limitele există doar pentru a le depăşi. Pe parcursul fiecărei clase de liceu am adunat câţiva de bravo. Am ajuns la examenul de Bacalaureat cu multă încredere în forţele mele, cu lecţii învăţate şi cu certitudinea că rezultatele vin în timp. Atunci era timpul să primesc rezultatele pe care le meritam. Am încercat să mă regăsesc în alți profesori și să le descopăr sufletele, dincolo de cunoștințele pe care ni le dictau la fiecare curs. În momentul în care un om poate lăsa cunoștințele deoparte și vine cu sufletul pentru a învăța un elev, atunci se creează cu adevărat relația dintre profesor și elev. Majoritatea profesorilor poate au tendința de a ține cont prea mult de programe și studii, însă uită de profesia de a fi uman. A urmat Facultatea. Am căutat simplitatea profesoarei din liceu în fiecare om cu care am interacţionat. Nu am mai găsit-o. E vorba de acea simplitate care nu te obliga să înveți, ci îți oferea alternative să evoluezi. Este foarte important să găsești acel profesor care să te completeze și să îți ofere echilibru în a-ți înțelege drumul pe care îl vei parcurge toată viața, dacă vei ști cum să ignori gropile de care te vei lovi.

Am înţeles că un singur profesor îţi poate aprinde acea lumină de care ai nevoie pentru a-ţi găsi drumul. Ştiu că astăzi nu aş fi fost unde sunt dacă profesoara de limba română nu ar fi crezut în mine. Dacă nu aş fi primit acel bravo, dacă nu aş fi înţeles acel bravo, oare unde eram azi? Cred că un bun profesor nu oferă doar note bune, ci și cuvintele potrivite la momentul potrivit. De-abia atunci elevul va învăţa că fiecare zbor are şi o destinaţie finală.

Cred mai mult în forţa cuvintelor decât în forţa notelor. Adesea profesorii oferă doar note, uitând de feedback. Un copil primeşte un 6. I se spune ca data viitoare să înveţe mai bine, dar în niciun caz nu îi este justificată nota. Un profesor bun nu este doar un profesor de 60 de minute. Un profesor bun este cel care rămâne şi în pauză pentru a oferi elevului un feedback: pozitiv sau negativ. Hrănim mult prea mult importanța unor note și mult prea puțin reacțiile elevilor. În final, aceștia vor pleca la drum cu ideea că rezultatele sunt cele care contează, neținând cont de modul în care au fost obținute. Profesorii buni sunt cei care evoluează împreună cu elevii și se adaptează nu urmând structura unor programe, ci nevoile acestora. Profesorii buni sunt cei care au curajul de a recunoaște că uneori elevii pot oferi cele mai bune lecții dacă li se permite să facă asta. Relația profesor-elev nu ar trebui să fie privită ca o luptă de putere, ci o relație de echilibru, bazată pe reciprocitate și evoluție. Uneori stagnăm în a defini profesorul ca find puterea, iar elevul supusul permanent.

Profesor este orice om de la care poți să înveți ceva. (Nicolae Iorga)

De la doamna profesoară Dana Soricu am învăţat că toate visele au destinaţie și că poveştile nu se află doar în cărţi. Cele mai frumoase poveşti se scriu în sufletele noastre. Mi-a insuflat plăcerea a de a descoperi: cărţi, cuvinte, poveşti, magia şi puterea pe care o poate avea un singur cuvânt: bravo. Pasiunea pentru litere şi pentru cărţi am învățat-o tot de la dânsa.

Azi ştiu că pot. Azi cred mai mult în mine, azi (îmi) spun mai des bravo.

Mulţumesc, Doamna Profesoară!

sursa foto