Ana, acum e timpul să respiri. Știu că a fost greu, Sonnja ne spune asta în roman mai bine decât oricine altcineva. Dar acum chiar e timpul să zâmbești fericită. A spus-o și A. R. Deleanu când a luat cuvântul: A debutat Mănescu, acum putem să ne liniștim.
Am fost și eu acolo, că doar era lansarea mea! ai putea să îmi spui. Dar când știi de mai bine de un an visul unui om de lângă tine, când te bucură vestea lansării romanului său de parcă ar fi al tău, simți nevoia să prezinți și varianta ta. Și oricum, tu ai fost acolo prea în centrul lucrurilor, au fost în jurul tău atâția oameni, atâtea cuvinte, ți-ai văzut cartea plecând în atâtea perechi diferite de mâini. E greu să scrii despre sufletul altora, dar și mai greu să scrii despre al tău. Și tu ai fost numai suflet, ai primit toată agitația din jurul tău, toată atenția, ai absorbit toate zâmbetele. Eu acum adaug și perspectiva celui care a avut mai puține emoții decât tine – deși tot au fost, crede-mă –, a omului care s-a obișnuit să observe și să caute povestea.
Înșiră-te, mărgărite! Ne-am strâns pe 18 martie, de la ora 18.00, la Have A Cigar, adică pe Strada Vasile Conta nr. 18, pentru lansarea alter.ego., romanul tău publicat de Editura Herg Benet. (Știai că acum, văzându-l scris de atâtea ori, 8-ul îmi pare și el un infinit, doar că unul mai hotărât, mai curajos?) Am început la vreo 20 de minute după fix, pentru că oamenii tot veneau, te strigau, aduceau flori sau voiau să te revadă și să te felicite. Mădălina Haiducu, moderatoarea evenimentului, s-a adresat apoi celor veniți, vocile s-au liniștit și au fost prezentați invitații. Scriitoarea Cristina Nemerovschi ți-a fost alături și de data aceasta, la fel cum a făcut-o și la Târgul de Carte Gaudeamus, când a a avut loc lectura ta din alter.ego., nepublicat încă atunci. A luat cuvântul și scriitorul A. R. Deleanu. A glumit, dar ne-a spus foarte convins că Ana Mănescu este unul dintre scriitorii care și-au depășit debutul, un om al literelor care știa deja ce are de făcut când a ajuns la atelierul susținut de el. Apoi Andrei Zbîrnea, poet și redactor-șef SemneBune.ro, a recunoscut că ai construit imagini la care ar fi vrut să se gândească el primul pentru a le consacra literaturii. Simona Barbu, manager al proiectului societatesicultura.ro, și-a amintit cum te-a cunoscut. Participai la concursul de miss la balul bobocilor Facultății de Istorie. Aveai și tu 19 ani, la fel ca Sonnja, dar și curajul de a afirma de atunci în fața celorlalți că vrei să devii scriitoare. Nu întâmplător ai devenit apoi unul dintre oamenii fără de care proiectul societatesicultura.ro nu ar fi fost posibil. Și a mai subliniat Simona un aspect foarte important: că romanul tău este nu doar dovada talentului, ci și a unei discipline de invidiat.
Ai citit și tu, bineînțeles, din rândurile pe care le-ai scris o dată cu entuziasm și poate încrâncenare și pe care le-ai recitit, regândit, reformulat de mult mai multe ori până când ai crezut că devin imaginea fidelă a mesajului pe care voiai să îl transmiți.
Melodii dintre cele care o urmăresc pe Sonnja în alter.ego. au fost interpretate de colegii noștri Beatrice Mituleci și Marius Ionescu. Forever Young, Romeo and Juliet, Margarita Chum și în final Ana (Vama Veche). Și cred că am văzut bine când, printre zâmbete, cineva a privit spre tine și a plâns.
Cei prezenți au cumpărat cartea și ai început să oferi autografe. Doamnei diriginte, colegilor de liceu, prietenelor-personaje și celor care te-au cunoscut întâi prin cele scrise. Te-am așteptat și noi, cei din echipa societatesicultura.ro, oamenii ale căror articole nu ar atinge cea mai bună formă fără ochiul tău critic de editor-şef. Noi, care suntem foarte mândri de tine. Noi, ai tăi, cum ai spus şi tu. Nu ne venea să plecăm, aşa că am mai rămas până când afară era noapte, dar lumină și cald. Bineînțeles că am făcut și poze. Multe, cum ne place nouă.
La final, sfatul meu e simplu: bucură-te! Mergi acasă, privește cerul de la acel etaj nouă. Deschide geamul larg și umple-ți camera cu toate florile primite în seara care tocmai a trecut. (Nici noi nu credeam că zambilele pot fi atât de frumoase împodobite cu file vechi de ziar, dar am avut noroc cu cei de la Flowersophy, care au creat cele mai frumoase buchete pe care le poţi oferi unei tinere scriitoare.) Apoi strânge în jurul tău toată familia frumoasă și tânără care ți-a fost alături. Respiră și zâmbește. În ordinea asta[1]. Și apoi ia-o de la capăt și scrie.
surse foto: 1 – (c) Alice Schreiner; 2, 3 – (c) Adrian Anea