Lumea este complexă. De la politic până la economic, de la horoscopul de săptămâna trecută și cel de mâine până la bani sau câștiguri până și din aerul pe care îl respirăm, lumea e atât de complexă, încât, dacă am sta într-o zi s-o ascultăm am rămâne muți în fața inexplicabilului.

Uneori ne întrebăm: Cine sunt eu ca să fiu strălucitor, superb, frumos, talentat, fabulos? De fapt, cine ești tu ca să nu fii? (Nelson Mandela)

Mi se întâmplă adesea, dacă nu chiar în fiecare zi, să aud în jurul meu oameni care urează succes sau baftă cu un entuziasm vădit sau, din contră, cu o falsitate izbitoare. Important este că aspirăm spre succes cu toții. O notă mare în sesiune, un 10 la mult controversatul Bacalaureat, un proiect finalizat apoteotic, un interviu reușit la mult visatul job. Dar, cel mai important, aspirăm spre succesul câștigului. Și nu vorbesc aici neapărat despre succesul financiar și nici despre cel profesional. Nu. Mă refer la acea zi când știi, trezindu-te într-o dimineață oarecare, că nimic nu mai e la fel. Când știi că nu mai ești cel de ieri și nici cel de acum zece ani și, categoric, nu mai ai nevoie să fii cel de mâine. De ce? Simplu. Pentru că ai reușit. Ai reușit să privești calm haosul din jur, atunci când toți se îmbulzeau să tragă lozul câștigător, ei neștiind că reușita nu e a acelora care se agită, ci a celor care se agită cu folos. Ai reușit pentru că dintre sutele de visători tu ai fost singurul care, deși se afla în spate, a ridicat o mână și a cerut ce i se cuvine fără să mai întrebe: Cum să primesc? și De unde să iau?. Doar ai îndrăznit și ai luat. Și ai mai reușit pentru că atunci când toți strigau că sunt unici printre miliarde, tu ai tăcut. Tu ai fost singurul care a tras adânc aer în piept, a închis ochii și s-a depărtat și de ignoranță, și de haos, și de strigătele incerte ale celorlalți visători. Ai știut.

Sunt succese care te înjosesc și înfrângeri care te înalță. (Nicolae Iorga)

Și ce înseamnă succesul până la urmă? Unii dintre noi l-ar considera supraestimat, alții inefabil, majoritatea poate chiar efemer. Dar lucrurile se schimbă, la fel și părerile. Ieri poate erai cel care medita în zadar la probleme fără sfârșit, drumuri mereu închise, mulțumirea de pe fețele celor realizați sau neputința celor cu ochii plecați și mâinile încleștate. Și din nou tăceai. Închideai în tine niște zile negre, fugeai de somn să economisești timp pentru ideile nou venite și alergai după reușite ca ultimul disperat în goana după cea mai ieftină fericire. Și, cu toate acestea, ai eșuat de multe ori. Poate de atât de multe ori încât nici nu-ți mai aminteai ultima oară când ai câștigat. Atunci închideai totul în tine: oamenii interesanți (prea puțini ca să conteze), zilele frumoase de vară, ultimele cărți citite în metroul de seară, niște idei, câteva planuri și mii de imagini valoroase concretizate în amintiri.

Îți plecai capul în fața ta privindu-te în oglindă, dar doar în fața ta. Niciodată în fața altora. Îl ridicai brusc. Îți priveai reflecția pierdută și înțelegeai că a reuși nu înseamnă să fii cât mai aclamat, ci a reuși înseamnă să pui seara capul pe pernă știind că lumea există acolo datorită ție și a altora ca tine și că dacă tu nu ai exista acolo în puținul tău, acea lume s-ar prăbuși. Și ai înțeles. După lupte seculare cu sinele aflat în luptă permanentă cu viața și cu răutatea din oameni, ai înțeles că din lucrurile simple se pot realiza lucruri mari. Exact așa, puse cap la cap ca într-un puzzle. O vorbă bună, o ambiție, un zâmbet cald de la un străin, niște gânduri înșirate pe o foaie, un tineret pus pe fapte mari și gata. Lumea ar fi fost salvată, de la politic până la economic, de la corupție până la lipsa de bun simț. Știai și încă știi, privindu-te și privindu-i în fiecare zi, că succesul asta înseamnă: a conștientiza că viața e mai mult decât regrete la fiecare colț de stradă, răutăți sau invidie la fiecare pas greșit, horoscopul de săptămâna trecută și cel de mâine, bani sau câștiguri până și din aerul pe care îl respiri. E mai mult chiar decât diferențele acute dintre azi și ieri, dintre mult sau puțin, dintre ce a fost și ce va fi. Pentru că trezindu-te în acea zi, vei ști că succesul este un singur lucru: totul sau nimic. Tu, între ieri și mâine.

Nu judecați un om după succesul său, ci după numărul de dăți în care a revenit în picioare atunci când a fost căzut. (Nelson Mandela)

 sursa foto