„Poate că autoperfecţiunea nu e răspunsul.
Poate că autodistrugerea e răspunsul.”[1]

„Portdrapelul generaţiei nihiliste” – astfel a fost numit scriitorul american Chuck Palahniuk, devenit cunoscut pe plan internaţional în special datorită succesului ecranizării cărţii Fight Club. Spre ruşinea mea, nici până în ziua de azi nu am reuşit să văd filmul, însă mă pot lăuda cu mândrie că am citit cartea. Şi cum sunt genul care, odată îndrăgostită de un autor, nu se lasă până când nu citeşte mai multe lucrări ale acestuia, am dezvoltat o mică obsesie, cum îmi place mie să-i zic, pentru scrierile sale.

Având în vedere popularitatea de care se bucură Fight Club, nu cred că există noi perspective pe care le-aş putea aduce în analiza acestei cărţi. Este un manifest împotriva consumerismului, povestea unui om chinuit de dubla sa personalitate, dar mai ales propune autodistrugerea ca metodă de salvare a sinelui, idee ce reprezintă un laitmotiv al creaţiei lui Chuck Palahniuk.

Monştri invizibili, un road-novel, prezintă povestea unei tinere pentru care automutilarea reprezintă singura cale de scăpare din viaţa superficială pe care o trăieşte. Mi s-a întâmplat de câteva ori să las cartea din mână pentru un moment de pauză, necesar din cauza şocului oferit de întorsăturile de situaţie. Model profesionist, Daisy este izolată de lumea frumuseţii de care devenise dependentă în momentul în care un glonţ ce pare venit din neant îi spulberă jumătate de faţă. Trăind o dramă familială, exilată din lumea modei, porneşte într-o călătorie fără ţintă alături de regina Brandy Alexander, care o învaţă că secretul unei vieţi noi este să ştergi urmele trecutului şi să creezi o poveste convenabilă. De asemenea, se insistă şi asupra faptului că identitatea fiecăruia este, de fapt, impusă de factori externi (ceea ce vor alţii să fim depăşind curajul de a fi ceea ce vrem să fim).

Nimic din mine nu e original. Sunt efortul combinat al tuturor celor pe care i-am cunoscut vreodată.[2]

În Rant am descoperit că a fi zeu presupune doar să te autodistrugi. „Doar”, ca şi cum ar fi puţin lucru. Dar apoi îmi pun întrebarea: oare nu merită să mori o dată ca să trăieşti de mai multe ori şi în acelaşi timp? Cartea este scrisă sub forma mărturiilor persoanelor ce l-au cunoscut pe acest bărbat dubios, Rant, care din sine însuşi purcede. Vânătorii de buşeli (oameni care participă la un fel de joc: buşirea maşinilor pe care le conduc, în timpul nopţii, după un anumit regulament) sunt, de asemenea, o dovadă că a-ţi risca viaţa este tocmai modalitatea prin care poţi simţi că o trăieşti.

Snuff are ca personaj central o starletă porno, Cassie Wright, pregătită să se retragă din lumina reflectoarelor printr-un ultim film, unul în care urmează să întreţină relaţii sexuale cu 600 de bărbaţi. Printre aceştia se aflau numeroşi tineri care susţineau că sunt fiul pe care ea l-a părăsit în tinereţe, un faimos actor dintr-un serial de televiziune şi actorul de filme porno care a adus-o în industrie pe Cassie. Diva este conştientă că nu va putea rezista la 600 de acte sexuale, însă este dispusă să facă acest sacrificiu pentru a se retrage în plină glorie şi să nu fie uitată vreodată. Pregăteşte o pastilă de cianură pentru a scăpa la un moment dat, însă este salvată printr-un sacrificiu făcut din dragoste.

Pe parcursul romanului Pygmy, tema este distrugerea societăţii degradante a americanilor. O ţară socialistă al cărei nume nu este menţionat pregăteşte agenţi speciali, încă de când aveau vârsta de 4 ani, pentru această misiune. Ei ajung în Statele Unite printr-un presupus schimb cultural şi sunt priviţi ca inferiori atât din punct de vedere intelectual, dar şi al aspectului fizic, întrucât par subnutriţi. Cu toate acestea, agenţii sunt capabili de lovituri fatale fără prea mult efort. Personajul principal, Pygmy, reuşeşte să ajungă la Expoziţia Naţională Ştiinţifică, unde trebuie să dea lovitura finală, o bombă fiind menită să-i distrugă pe toţi cetăţenii americani aflaţi în preajmă. Cu toate acestea, Pygmy îşi sabotează propriul plan şi ajunge să renege tot ceea ce fusese învăţat până atunci, îşi dă demisia din poziţia sa de agent, şi toate acestea dintr-un singur motiv: se îndrăgosteşte de sora pisică, fiica familiei de care este găzduit. În cazul lui Pygmy, autodistrugerea se referă la renegarea originilor şi a trecutului în favoarea viitorului dorit.

Autorul Chuck Palahniuk are un site, The Cult, unde pot fi găsite update-uri și alte poveşti publicate (personal recomand Guts), dar şi materiale uploadate de fani  ̶  de exemplu, benzi desenate având ca inspiraţie romanele sale.

Ce am învăţat eu de la Chuck Palahniuk? Să văd dincolo de etichetele impuse de societate şi că azi exist, dar mâine pot fi „bufetul viermilor”. Poate din acest motiv tronează pe peretele camerei mele cuvintele sale:

Find good in what the world says is evil.


[1] Chuck Palahniuk, Fight Club
[2] Chuck Palahniuk, Monştri invizibili
surse foto: 1, 2, 3