de Ligia Bulmagă, profesor la Colegiul Tehnic Gh. Asachi, Botoșani

Întreaga viață este o școală

J.A. Comenius

Sunt unii oameni, puțini la număr, care și-au închinat toată viața înfăptuirii unui ideal, învingând toate greutățile, până au ajuns să realizeze ceea ce și-au propus. Pe acești oameni îi apropie aceeași dragoste pentru tineret, același spirit de solidaritate, aceeași comunitate de sentimente.  Își zic frați, adică frați pentru binele tuturor. Acești oameni sunt profesorii.

Aflat într-o lume în continuă și rapidă schimbare, profesorul societății de azi trebuie să devină receptiv la schimbări, să le anticipeze și să le înțeleagă pentru ca astfel să se poată adapta la ele. Experiențele vor fi interiorizate, iar realitatea va fi permanent interpretată, pentru a i se găsi sensuri noi și a-i conferi profesorului o autonomie crescută.

Dascălii sunt niște visători și niște realizatori. Toată viața lor luptă pentru a pune în practică, cu o energie neasemuită, proiectele lor, și reușesc de cele mai multe ori, pentru că au putere de convingere și o hotărîre care nu se dau bătute niciodată. În clasă sunt blânzi și înțelegători, dar și severi când vine vorba de învățătură și disciplină. Sunt plini de inițiativă.

Ideea educației permanente nu este nouă. Necesitate fundamentală, ea este o consecință a creșterii informațiilor și a uzurii accelerate a acestora, a creșterii nivelului de aspirație spre cultură și educație. Tudor Vianu afirma că nu există nicio opoziție între ipostaza de profesor și cea de cercetător, chiar dacă considera că profesorul transmite cunoștințe și cercetătorul le îmbogățește.

Pentru a fi stimat de colegi și prețuit de discipoli, profesorul trebuie să aibă o bună pregătire de specialitate și psihopedagogică. El trebuie să știe nu numai volumul de cunoștințe recomandat de programă și manuale, ci și cui sunt destinate acestea. Unii dascăli, modești, chiar umili în aparență, își închină viața generațiilor tinere, dându-le primele cunoștințe despre lume și sădindu-le în suflet dragostea pentru carte. Dar pentru a avea succes el trebuie să se perfecționeze zilnic cu scopul de a-și însuși un bogat repertoriu de metode și procedee cu care să ajungă la sufletul copiilor.

Figurile luminoase ale unor dascăli din trecut au fost evocate cu căldură de marii noștri clasici. Cu  multă duioșie și evlavie vorbesc Ion Creangă de bădița Vasile, Ion Luca Caragiale de Basile Drăgoșescu, Mihail Sadoveanu de Domnul Trandafir. Acești învățători au considerat ca o datorie sfântă să sădească în sufletul tinerelor generații iubirea față de popor, față de frumusețile patriei.

Un bun dascăl este acela care se implică emoțional atunci când vorbește în fața clasei, astfel încât copiilor să li se taie răsuflarea. Un bun dascăl este acela care îi face pe elevi, în toiul povestirii, să-i vadă pe Ștefan cel Mare și pe Mihai Viteazul, în mijlocul luptei pentru libertatea poporului român. Elevii îl îndrăgesc atât de mult pe acel profesor care ştie a comunica cu ei la şcoală, dar şi în afara ei, este  înțelegător, găsește metode de predare atractive, este exigent, dar în limite rezonabile, notează corect, ştie să glumească, să manifeste preocupare pentru înțelegerea materiei, pentru problemele personale ale elevilor, încearcă să organizeze ieşiri pentru a le putea descoperi acestora şi alte laturi, care respectă el însuși regulile pe care le stabileşte pentru copii.

Profesorul model este acela care, de-a lungul anilor, prin activitatea lui obștească, încearcă să contribuie, pe cât este posibil, la educarea sănătoasă a tinerelor generații.

Reușind să stabilească un echilibru și o evoluție sincronică a pregătirii sale de specialitate, pe de-o parte, și a celei metodologice, pe de altă parte, profesorul nu va mai fi pândit de cele două pericole care-l amenință. Întâi, el nu se va lăsa dominat de disciplina pe care o predă, abandonându-și problemele pedagogice. În al doilea rând, însușindu-și arta și știința predării, el nu va considera că acest dar ține loc de toate.

Câtă muncă, câtă strădanie, câtă alergătură! Cu voință dârză, ajunge să convingă. Eu una cred că dascălul model este acela care, asemenea lui Creangă, spune:

Când fac o lecție, mă gândesc la mine când eram școlar; mă gândesc la mine pe unde nu înțelegeam și caut să lămuresc copiilor așa ca să înțeleagă.

Pentru meritele deosebite ale acestor oameni se cuvine să ne aplecăm cu dragoste și admirație în fața lor!