Let there be justice for all. Let there be peace for all. Let there be work, bread, water and salt for all.

Momente grele, zile ploaioase, prieteni care ne trădează, examene grele, profesori nepăsători, viitor incert şi oameni răi. Ne confruntăm zi de zi cu toate acestea şi încercăm să căutăm o cale de a evada. O speranţă. Cineva, ceva care să ne amintească că noi suntem proprii noştri eroi, că numai noi ne putem salva pe noi şi mai apoi lumea din jur. Pentru că la sfârşitul zilei rămâi doar tu cu tine. Gol, cu reuşite şi eşecuri, calităţi şi defecte, puncte tari şi puncte slabe. Câţi avem curajul să ne iubim pe noi înşine? Să ne privim în oglindă fără să lăsăm capul în jos?

I am not a saint, unless you think of a saint as a sinner who keeps on trying.

În ultimul timp caut, de multe ori fără să realizez, inspiraţie în orice mă înconjoară. Mă inspiră soarele care se încăpăţânează să apară într-o zi de decembrie, mă inspiră colindătorii care încearcă să aducă Crăciunul mai devreme în inima mea, mă inspiră copilul care trage o sanie după el cu speranţa că o să găsească zăpadă. Mi-e teamă că în goana mea zilnică eşuez în a descoperi oameni care să mă inspire, care să-mi fie modele. Mereu am sentimentul că mai sunt atâtea persoane de care eu nu ştiu.

Azi vreau să vă povestesc despre un om pe care l-am descoperit, spre ruşinea mea, mult prea târziu. Mai precis, 18 iulie 2013. În căutarea mea de pace şi speranţă, am aflat despre cele 67 minutes of kindness[1]. Ideea celor 67 de minute de bunătate este de a celebra,  în fiecare an, pe 18 iulie, actele de curaj şi schimbările pe care a reuşit să le facă timp de 67 de ani omul pe care azi îl numim simplu: simbolul libertăţii şi speranţei.

We have triumphed in the effort to implant hope in the breasts of the millions of our people. We enter into a covenant that we shall build the society in which all South Africans, both black and white, will be able to walk tall, without any fear in their hearts, assured of their inalienable right to human dignity – a rainbow nation at peace with itself and the world.

Povestea lui este impresionantă: de la rezistenţa împotriva apartheidului, care a condus la condamnarea sa la închisoare pe viaţă în 1964, la eliberarea sa după 27 de ani, de la lupta pentru abolirea rasismului şi instaurarea votului universal la alegerea sa ca preşedinte al Africii de Sud în 1994, de la instaurarea democraţiei în Africa de Nord la acordarea Premiului Nobel pentru Pace, de la lupta continuă pentru respectarea drepturilor omului şi combaterea sărăciei pe plan mondial la retragerea sa din viaţa publică în 2004, de la lupta cu boala cumplită, cancerul, la moartea sa pe 5 decembrie 2013.

We understand it still that there is no easy road to freedom. We know it well that none of us acting alone can achieve success. We must therefore act together as a united people, for national reconciliation, for nation building, for the birth of a new world.

The time for the healing of the wounds has come. The moment to bridge the chasms that divide us has come. The time to build is upon us.

A fost considerat atât unul dintre adevăraţii eroi ai secolului XX, cât şi un terorist. Nu vreau nici să critic, nici să idolatrizez. Până la urmă, chiar şi cei pe care noi îi considerăm modele sunt tot oameni. Cu defecte şi calități, cu părţi luminate și întunecate. Vreau doar să ne oprim din ceea ce făceam, să lăsăm grijile deoparte şi să ne gândim serios că putem face ceva să schimbăm lumea în care trăim. Aşa cum a făcut-o el. Mulţumesc, Nelson Mandela!

Let freedom reign.

Cu drag,
O tânără de 20 de ani care speră să transforme imposibilul în posibil.

*

Astăzi, 15 decembrie 2013, au loc funeraliile de stat ale fostului preşedinte sud-african Nelson Mandela, în satul în care şi-a petrecut copilăria, Qunu (sud).