După cum probabil v-ați dat seama, echipa CSC este bucuroasă când descoperă tinere talente. În acele momente, cumva, ni se activează anumite circuite care ne fac să vrem să interacționăm cu ele, să le aflăm secretele, să le încurajăm, să le fim aproape. Așadar, duminică, 13 octombrie, am reușit să îl ademenim la o cafea pe scriitorul A. R. Deleanu.
El este deja un apropiat al nostru. Pasiunea pentru literatură ne-a legat încet-încet. L-am descoperit pe rând, dar am fost încântați să purtăm discuții pe seama creațiilor sale. Romanul cu care a debutat, Îmblânzitorul apelor, este atât de profund încât am putut găsi nenumărate interpretări care ne-au impresionat, fiecare dintre noi surprinzând un alt aspect cu care consideră că poate rezona.
De aceea, ideea unei dezbateri a vieții sale literare (și nu numai) ne-a venit ca un fulger – repede, dar urmată, desigur, de entuziasm. Flavius Ardelean (căci acesta este numele său real, de muritor, cum aș putea spune) a fost receptiv și ne-a acceptat micul joc. Întâlnirea am stabilit-o în centrul orașului care ne-a legat pe toți, Bucureștiul studenției noastre. Numele locului este sugestiv: Have a cigar – Pink Floyd, artă înmagazinată într-un disc, oxigen inspirat prin timpane, frumusețea lucrului făcut bine și cu pasiune. Practic, am ajuns într-un băruleț amenajat cu bun gust, unde muzica ne-a ajutat să intrăm într-o atmosferă boemă, de povești și de visare.
Zâmbitori în jurul unei mese, am început să ne lăsăm vorbele să plutească între noi. De veghe ne stăteau cărțile purtând amprenta scriitorului nostru, dintre care cea mai nouă este Acluofobia – Zece povestiri macabre. Pe aceasta eu o citisem dintr-o suflare, timp în care am deranjat puțin autorul cu mesajele trimise prin intermediul internetului. Entuziasmul m-a îndemnat să-i împărtășesc tot ce m-a captivat în rândurile parcurse, dar aveam și diferite curiozități care mi-au fost clarificate prompt. De aceea, în drum spre eveniment mă întrebam dacă mai este ceva ce nu știam despre opera lui. Aveam temele făcute, cum s-ar zice, dar ineditul nu s-a sfiit să apară.
Întâlnirea s-a desfășurat într-o manieră armonioasă, ca între prieteni. A. R. Deleanu nu a ezitat să ne răspundă tuturor curiozităților. În opinia mea, punctul culminant a fost acela când ne-a dezvăluit mici idei din planul pentru romanul la care lucrează momentan. Cum probabil este și normal, am observat că va combina unele elemente întâlnite până acum în opera sa, păstrând minunatul suspans cu care ne-a obișnuit, care te face să zbori printre pagini, nu să le întorci cu o mișcare calmă a mâinii.
De asemenea, am fost interesați să ni se împărtășească experiența sa ca student în străinătate. Cum Oxford este un centru universitar extrem de renumit, a fost o ocazie excelentă să înțelegem cum funcționează sistemul educațional din acea zonă, de vreme ce Flavius s-a specializat în domeniul managementului editurilor acolo. Au fost inevitabile comparațiile făcute între cititorii români și cei din străinătate. Concluzia, din păcate, a fost aceea că poporul nostru este mai puțin interesat de literatură decât celelalte, fiind, de asemenea, mai puțin dispus să își cheltuie banii cumpărând cărți. Ce-i drept, sumele de care un român dispune lunar sunt mai mici decât în cazul altora, numai că acest aspect nu trebuie invocat ca o scuză general valabilă.
Totuși, deși discuția a fost una cât se poate de agreabilă, timpul nu ne-a lăsat să ne desfășurăm cât ne-am fi dorit. A trebuit să suspendăm cuvintele, nu să le încheiem, sperând la o revedere, într-o formație și mai mare. Suntem tineri, entuziaști, cu multe pasiuni și ne bucurăm să avem cât mai mulți oameni asemenea nouă prin preajmă.
foto: Alice-Elena Schreiner