„Fii schimbarea pe care o aștepți de la ceilalți!” (motoul ARCEN)
În toamna aceasta, ARCEN – Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate – organizează o serie de evenimente care merită toată atenția noastră. Pentru cei care nu au auzit încă de ARCEN, o să vă spun câte ceva despre acest frumos proiect.
ARCEN este o organizație de tineri care își propun să aducă în actualitate subiecte, personaje și întrebări pe care de cele mai multe ori le ignorăm, le ocolim sau le respingem; propune un mod de a ne petrece timpul liber și un mod de a acționa în societatea românească. Sunt curioși și ne provoacă să răspundem la întrebarea: „Ce înseamnă normalitate?” Ei au ales să o caute prin intermediul culturii, pentru că, așa cum spunea Sergiu Celibidache, „cultura nu este altceva decât drumul către libertate”. Dintre proiectele anuale ARCEN, amintesc „Lectură la lumina felinarelor”, „Cu bastonul prin București” și „Întâlnirile Duminicale”, toate acestea fiind oportunități de recreere și educație totodată. Intrând pe site-ul lor veți putea afla mai multe și despre impresiile altor oameni care au participat la proiectele lor.
La „Întâlnirile Duminicale” din această toamnă, echipa ARCEN a ales teme îndrăznețe, precum actualitatea celor 10 porunci în societatea noastră, personajul reprezentat de Socrate, simbolurile ascunse în viața de zi cu zi care pot descifra mistere cu care ne confruntăm, cu invitați reprezentativi, care au întovărășit publicul în aprofundarea subiectului, precum Andrei Cornea, Anca Manolescu, Monica Broșteanu și Francisca Băltăceanu. În continuare, începând cu 3 noiembrie, echipa ARCEN ne invită să-l descoperim pe Mircea Eliade. La prima întâlnire despre Eliade s-a discutat pe marginea volumului de eseuri „Oceanografie”, alături de Sorin Alexandrescu.
Dar să vă spun câte ceva despre experiența ultimelor două evenimente, pentru a hotărî singuri dacă merită sau nu să participați la următoarele.
Pe 27 octombrie, invitată de către ARCEN a fost doamna Anca Manolescu – scriitoare, cercetător în domeniul antropologiei religioase și doctor în filosofie – dar pe care cel mai probabil o cunoaștem ca scriind pentru Dilema Veche. Dumneaei a vorbit despre cartea „Regele și cadavrul”, de Heinrich Zimmer, abordând însă teme și mai largi. Zimmer, cum a amintit doamna Manolescu, a fost o personalitate însemnată a perioadei interbelice. Ideologist și istoric al artei sud-asiatice, a fost, de asemenea, cel mai important cunoscător al filologiei indiene după Max Muller, „ceea ce nu e puțin”. A fost membru Eranos – un cerc intelectual care îi reunea anual, în Elveția, pe câțiva dintre marii intelectuali ai epocii, printre care și Mircea Eliade, cu interes comun pentru spiritualitate, psihologie, religie și filosofie. Acest cerc a avut o însemnătate aparte, dorind să provoace individul la o gândire originală, la descoperirea și folosirea exoticului, din exterior și din propriul interior, spre meditație și acțiune; se dorea un model și nu o ideologie. Ceea ce a făcut și Zimmer, încercând să întoarcă individul spre „miezul de realitate tare” al vieții lui; într-un cerc trivial al vieții, să încerce o abordare proprie, însă prin împlinirea propriului destin. Nașterea-sacrificiul-moartea este indicat ca joc ce poate fi folosit spre a câștiga toate palierele vieții, apoi – „hohotul de râs al detașării”, accentuează doamna Manolescu. Toate acestea, prin modelul mitului, prelucrat de Zimmer și interesant în opinia dumneaei. Discuția despre mit, societate și confruntarea dintre suflet și rău (și nu bine-rău) a continuat, aceasta răspunzând tuturor întrebărilor din public.
La cea mai recentă întâlnire, împreună cu domnul Sorin Alexandrescu – critic, istoric și teoretician literar – s-a discutat pe marginea lucrării „Oceanografie”, de Mircea Eliade. După ce s-au citit câteva pasaje din carte, domnul Alexandrescu a început prin a mărturisi că se simte intrigat, deoarece, în mare, își alesese aceleași pasaje spre a le citi – ceea ce, în opinia dumnealui, ridică un semn de întrebare cu privire la cum este citit tânărul Eliade de două generații diferite. În continuare, a vorbit despre importanța stabilirii a 3 coordonate în înțelegerea unei lucrări eliadești: Cum îl citim azi pe Eliade, cum a fost citit în epocă și ce loc ocupă în opera lui Eliade, descriindu-l în continuare pe marele intelectual român ca plural, cu „mai multe itinerarii textuale”. De ce? Pentru că se pot observa multiplele întreprinderi intelectuale ale acestuia: el îndeamnă la a te comporta ridicol și în același timp studiază 10 ore pe zi sanscrita; își declară lupta contra somnului, pentru a studia cât mai mult și în același timp pare un personaj monden, îi „ceartă” pe moderni pentru comportamentul lor, dar este la rândul lui modern, și tot felul de paradoxuri. Domnul Alexandrescu a vorbit și despre simetria dintre momentul anilor `30 și momentul actual pentru tineretul român. Aflate la terminarea unor evenimente catastrofale (Primul Război Mondial, respectiv comunismul), generațiile nu dețin o „datorie istorică” și nu se identifică cu ceea ce a trecut, sunt libere. Libertatea, timpul și energia, în ambele cazuri, trebuie să ducă la un plus de creativitate, ceea ce face o societate să progreseze.
Deși s-a vorbit despre multe altele, precum impactul lui Nae Ionescu în acțiunile generației lui Eliade, despre rolul intuiției folosite de Eliade în teoria sa despre sacru și profan, despre valori sacre și sistemul său, despre tragic, despre cultura română ca o cultură „lichidă”, și aș putea vorbi ore întregi despre acestea, precum și despre curajoasele intervenții din public, mai bine vă invit pe dumneavoastră să participați la următoarea întâlnire ARCEN, pe 17 noiembrie, ora 18:00, tot la Humanitas de la Cișmigiu, când discuțiile vor porni de la două texte de Mircea Eliade: Imagini și Simboluri și Nașteri Mistice, alături de Sorin Lavric.