Aș dori de la început să-mi cer iertare. A fost pentru prima oară când am ascultat o orchestră, în speță Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, și prima oară când am mers la Ateneul Român. Cu toate că opinia mea este una complet neavizată, sper ca trăirile mele să acopere săracele cunoştinţe pe care le am în acest domeniu şi să evidenţieze sincer traseul muzical pe care eu am păşit la Ateneu.

Să începem cu Ateneul Român. Înfățișarea clădirii o știam de pe spatele bancnotei de 5 lei, al cărei protagonist este tocmai eroul nostru, George Enescu, dar și fiindcă am trecut de multe ori pe lângă Ateneu. I-am admirat mereu coloanele de la intrare, dar și cupola semeață. Intrat în interior însă, m-am simțit ca într-unul dintre marile palate ale lumii. Atmosfera încărcată de istorie, arhitectura fină şi puternica infuzie a muzicii ce se simţea încă de la intrare m-au transpus parcă într-o dimensiune dintr-un adevărat „Palat al Muzicii Româneşti”. Am fost extrem de impresionat de mozaicul și coloanele din holul principal, dar mai ales de sala de concert. Fresca și toate motivele de pe tavanul sălii m-au lăsat cu gura căscată.

Destul cu arhitectura, să revenim la muzică! Din moment ce mi-am anunțat lipsa de cunoștințe în astfel de evenimente, voi face apel la clemența dumneavoastră în a-mi permite să compar cele petrecute cu cele ce-mi erau deja familiare.

Programul mi s-a părut special deoarece dirijorul, domnul Rudolf Buchbinder, era în același timp și solist. Acest lucru mi-a amintit imediat de baschet (evident!) și mi-a deschis calea către o comparație între dirijorul-solist și conducătorul de joc din sportul mai sus menționat. Cum scopul celui din urmă este în principiu să dea pase, dar când are ocazia poate și el să pună puncte pe tabelă, la fel și dirijorul își coordona orchestra, dar în același timp putea să (în)cânte la pian.

Al doilea lucru neobișnuit a fost prezența pe scenă a atât de multe instrumente asemănătoare cu vioara. Ulterior am căutat pe Google și am aflat că este vorba de așa-numita familie a vioarei, formată din viole, violencel sau contrabas. Toate acestea, deși asemănătoare ca formă, erau diferite prin mărime. Iar instrumentele mai micuțe se aflau mai aproape de dirijor decât cele mai mari. Acest lucru, la care adaug proximitatea zilei de 15 septembrie, m-a făcut să îmi aduc aminte de prima zi din anii de gimnaziu, când toți copiii stăteau la „careu”, iar cei mai mici erau mai apropiați de intrarea școlii decât cei mai mari. Ah, nostalgia îmbătrânirii…

Mi-a mai atras atenția și sincronizarea dintre artiștii care foloseau instrumente cu arcuș. Ridicau arcușul în același timp în aer, exact cum ridica sulițele falanga macedoneană a lui Alexandru cel Mare. Însă soldații, când își lăsau armele în jos, aveau ca scop atacarea adversarului, pe când instrumentiștii, când lansau arcușul pe corzile vioarelor, nu făceau altceva decât să însuflețească ascultătorii! Să-i atace blând cu muzică, însă nu pentru a-i rostogoli spre tărâmul lui Hades, ci pentru a-i înalţa spre bucuria vieţii.

Muzică, termenul cheie al spectacolului! Însă muzica de orchestră este diferită față de cea pe care o știam de la radio. Are puterea de a te hipnotiza. De a te trimite în transă. Te face să te simți ca pe o altă lume. Un tărâm al liniștii și al bucuriei, al relaxării și al meditației. Un loc în care grijile sunt puse deoparte, iar tot ceea ce contează rămâne sunetul.

Programul la care am asistat a fost format din Concertul nr.1 pentru pian şi orchestră în Do Major op. 15 și Concertul nr. 5 pentru pian şi orchestră în Mi bemol Major op. 73 “Imperialul”, ambele purtând semnătura lui Ludwig van Beethoven. După o scurtă cercetare, am aflat că cea de-a doua parte din program, Concertul nr. 5, a fost compusă de marele muzician când era într-un stadiu avansat de surzenie. Este absolut magnifică! Acum imaginați-vă dacă Beethoven ar fi fost orb. Credeți că ar fi devenit cel mai mare pictor din istorie?

În concluzie, vă invit să mergeți la Ateneu cum prindeți ocazia. Știu că eu așa voi face!

PS: Dacă vă retrageți din sala de concert pe ieșirea din centru, să aveți grijă să nu vă împiedicați, cum a făcut subsemnatul, de șurubul din partea stângă a ușii.

Mai multe detalii despre artiști puteți citi aici și programul întregului Festival poate fi consultat aici.

sursa foto