Având ca intenție declarată atingerea corzii sensibile a cititorului (fie că e vorba despre un tabu, o fobie, un blocaj psihologic, limitele organicului etc.) literatura macabră numai comodă nu trebuie să fie. Agreabilul este, întotdeauna, antonimul groazei. Drept care, o proză horror bună trebuie să izbutească, în cel mai natural și credibil mod cu putință, să-l scoată pe cititor din zona lui de confort.

Așa scrie Mircea Pricăjan în prefața volumului Acluofobia, de A.R. Deleanu, care s-a lansat vineri și în București, în cadrul primei ediții a Festivalului de literatură horror ”Vineri 13” – Powered by Herg Benet, festival care va avea loc cu ocazia fiecărei vineri, 13 și care i-a avut ca moderatori pe scriitorul Leonard Ancuța și pe Alex Voicescu, fondatorul Herg Benet Publishers.

S-au cunoscut scriitori, s-au cumpărat cărți de la Herg Benet Publishers și Millennium Books, s-au dat autografe, s-au organizat concursuri, s-a vorbit, s-a râs – ca la toate evenimentele organizate de Herg Benet la care am participat până acum.

În lumina reflectoarelor au fost, rând pe rând, Acluofobia (Zece povestiri macabre), de A.R. Deleanu (Herg Benet, Cărțile Arven, 2013), Nymphette_dark99, de Cristina Nemerovschi, (Herg Benet, Cărțile Arven, 2013), Marele băiat de cartier, de Kiki Vasilescu (Herg Benet, 2013), …Și la sfârșit a mai rămas coșmarul, de Oliviu Crâznic (Ed. Vremea, 2010), trilogia Ultima vrăjitoare din Transilvania, de Anna Vary (Herg Benet, Cărțile Arven, 2012, 2013), dar și antologiile Zombii. Cartea morților vii (Millennium Books, 2013) și Dincolo de noapte. 12 fețe ale goticului (Millennium Books, 2012). Pe scenă au urcat și Alex Müntz și Robert Erdos, care ne-au încântat muzical.

Cristina Nemerovschi a citit din primele două volume ale trilogiei Ultima vrăjitoare din Transilvania, de Anna Vary, dar și din propriul său roman, gothicul urban Nymphette_dark99, iar Kiki Vasilescu a făcut tot clubul să râdă cu lectura-scenetă din Marele băiat de cartier.

Au fost și fiori pe șira spinării, dar, culmea, nu în timpul lecturilor, ci într-unul dintre momentele muzicale, când Alex Müntz a cântat Luna Amară – Chihlimbar, o completare ideală a highlight-ului serii: lansarea volumului Acluofobia (Zece povestiri macabre), de A.R. Deleanu. Luând o pauză de la semnat volume, Flavius Ardelean, pe numele său real, a citit povestirea Omul cu chip de cal, penultima din volum, care poate fi lecturată și în Revista Galileo (1, 2, 3). O alegere minunată, întrucât este o punte de legătură între romanul său de debut, Îmblânzitorul apelor (Casa de pariuri literare, 2012), Acluofobia și romanul la care lucrează în prezent.

Eu am scris destul de mult despre A.R. Deleanu și încă n-am găsit cuvintele potrivite, așa că recurg din nou la ceea ce spune Mircea Pricăjan în prefața Acluofobiei:

Există însă câțiva scriitori tineri aflați în plină dezvoltare artistică, iar anii următori s-ar putea să plaseze România, în sfârșit, pe harta mondială a creatorilor de fantezii macabre. Un lucru e clar, însă: cu volumul acesta, A.R. Deleanu dă tonul, stabilește traiectoria, așază ștacheta. […] Povestirile de față au oricum toate șansele de partea lor în confruntarea cu 90% din producția de gen a Occidentului.

Nefiind o fană a lucrurilor care mă sperie, am avut dubii privind acest festival. M-am dus pentru scriitorii pe care îi îndrăgesc, dar tot am coborât scările cu stomacul strâns. După cinci minute mă simțeam ca acasă, așa că acum pot spune sincer că abia aștept următoarea vineri, 13 și următorul ”Vineri 13”.

Fiori de groază ar fi trebuit să fie cuvintele care să descrie perfect evenimentul din Club A, însă românii noștri – căci a fost o seară dedicată horror-ului autohton – ne-au scos din zona noastră de confort și ne-au introdus într-o lume unde macabrul, suspansul și teroarea se îmbină cu hazul și emoția. Vineri, 13, agreabilul nu a fost antonimul groazei.

sursa foto