Martin Luther King – ”I Have a Dream, Let Freedom Ring!”

Statele Unite ale Americii dețin monopolul cultural. De la Hollywood la hamburger la „mec” și la „aifon”, acest lucru nu poate fi contestat. În același timp, acest monopol cultural a fost realizat și prin intermediul unor icons, unor personalități cunoscute pe plan global. Printre cei care au devenit, prin talentul lor și efortul depus, exemple pentru tinerii de pretutindeni se află și numeroși sportivi, artiști sau politicieni, nu neapărat americani, dar care au profitat de evenimentele din SUA și care în urmă cu 50 de ani n-ar fi avut nicio șansă să devină cunoscuți pe tot mapamondul. E vorba de Michael Jordan, Magic Johnson, Carl Lewis, Nelson Mandela, Michael Jackson, Morgan Freeman, Samuel L. Jackson; sau pentru cei mai tineri (ca subsemnatul) de Kobe Bryant, Lebron James, Chris Rock, Barack Obama, Usain Bolt sau Akon. Toți aceștia n-ar fi putut să aibă oportunitatea de a ajunge idoli a milioane de copii din lumea întreagă fără Martin Luther King și rolul său ca luptător pentru drepturile civile ale negrilor din America și de pretutindeni.

În urmă cu jumătate de secol, pe 28 august 1963, la Washington D.C. s-a ținut cel mai mare marș pentru drepturile civile din istoria Americii. Punctul culminant al acestui miting a fost când activistul și liderul spiritual al celor prezenți, pastorul baptist Martin Luther King a vorbit mulțimii. Discursul său lung de 17 minute a atins problema rasismului și avea să fie considerat, peste ani, cel mai bun discurs politic al secolului XX[1].

Structurat exemplar, discursul lui Martin Luther King a atins toate planurile temporale: trecutul afro-americanilor în America, situația din prezent și cum visează el viitorul semenilor săi[2]. Locul și timpul pe care le-a ales pentru discursul său erau speciale. Acum 100 de ani, un mare american sub a cărui umbră stăm astăzi, simbolul Declarației Emancipării, spunea Luther King, de la picioarele statuii lui Abraham Lincoln, care cu fix 100 de ani înaintea discursului său abolea sclavia, în ciuda faptului că tocmai această acțiune a reprezentat picătura ce a declanșat Războiul Civil American. Susținând că acel moment a reprezentat pentru negri „o zi fericită care încheia o lungă noapte de captivitate”, el a continuat cu prima dintre repetițiile sale din acel discurs magnific. One hundred years later a strigat pastorul de patru ori, reper cronologic ce avea să fie urmat de condițiile negrilor din anii 1960: încă lipsiți de libertate, săraci, discriminați și aflați în exilul segregării rasiale în propria lor țară.

Apoi, King a creat o metaforă minunată, făcând apel atât la statutul Washington-ul ca centru economic și capitală a Statelor Unite, dar și ca loc de păstrare a originalului Declarației de Independență. Astfel că pastorul a cerut un nou cec pentru afro-americani, un cec cu libertate, pentru că orice american, orice om – fie el alb sau negru – are garantate prin Declarația de Independență drepturile inalienabile la viață, libertate și căutare a fericirii, iar cecul pe care-l aveau negrii până în acel moment era unul gol, cu fonduri insuficiente. Martin Luther refuza să creadă că banca justiției a intrat în faliment și considera că el și oamenii din jurul lui au venit să încaseze un cec care să le dea bogățiile libertății și securitatea dreptății.

După ce a recurs la valorile din trecut, MLK a trecut la evenimentele din prezent. Tot de patru ori a repetat și sintagma now is the time, creând la nivelul mentalului colectiv conștiința că în acel moment negrii trebuiau să se ridice uniți, dar pașnic, alături de frații albi care mărșăluiesc împreună cu ei, împotriva rasismului, pentru a face din dreptate o realitate pentru toți copiii lui Dumnezeu. Apoi și-a invitat ascultătorii să nu fie mulțumiți până când dreptatea nu va curge ca o apă curgătoare și neprihănirea ca un izvor nesecat și să se întoarcă în locurile lor de baștină, fie ele Mississippi, Carolina de Sud, Georgia sau ghetto-urile marilor orașe, fără să dispere, cu conștința împăcată că prin acest marș vor schimba ceva.

Apoi, când discursul lui MLK părea pe sfârșite, acesta și-a început previziunile pentru viitor prin expresia I have a dream!, momentul culminant al prelegerii. Printre „vise” se numărau ca urmașii sclavilor și cei ai posesorilor de sclavi să stea într-o zi în Georgia la masa prieteniei, ca cei patru copii ai mei să fie judecați în țara lor nu după culoarea pielii, ci după caracterul lor, ca într-o zi chiar și în Alabama, acel stat cu numeroși rasiști, fetițe și băieței negri și fetițe și băieței albi să-și dea mâna ca frați și surori.

Pe urmă a făcut un apel la versurile din prima strofă a cântecului lui Samuel Francis Smith, “My Country ‘Tis of Thee”, unul dintre cântecele patriotice ale națiunii americane:

Land where my fathers died, Land of the pilgrims’ pride, From every mountainside Let freedom ring!

De aici preia MLK noțiunea de Let freedom ring!. El sugerează că abia când libertatea va fi lăsată să cânte în toată țara, abia atunci albii și negrii, evreii și mormonii, protestanții și catolicii vor putea să se țină de mână și să strige în cuvintele sclavilor negri: „în sfârșit liberi, în sfârșit liberi, Dumnezeule mare, suntem în sfârșit liberi”.

De 50 de ani acest discurs stă la baza mentalului colectiv al afro-americanilor, dar și ca bastion împotriva rasismului de pretutindeni. Martin Luther King va rămâne în istorie și pe buzele tuturor atunci când va veni vorba de libertate și dreptate.

În opinia mea, Martin Luther King a fost un vizionar, un om corect și cu principii, un orator extraordinar. Ascultând discursul său, am reușit să mă întorc în trecut, în acel sfârșit de vară din 1963, și să mă imaginez printre masele de oameni care strigau pașnic pentru egalitatea dintre oameni, indiferent de culoarea pielii, de religie sau de statut social. Discursul I Have a Dream reprezintă unul dintre acele momente din istorie definitorii pentru națiunea americană, la loc de cinste cu Declarația de Independență, cea de Emancipare, Discursul de la Gettysburg sau cel de Inaugurare al lui John F. Kennedy. Pentru mine, discursul lui MLK este o sursă de inspirație deoarece ne învață că nu trebuie  să îți pierzi speranța niciodată, indiferent de situația în care tu sau cauza ta vă aflați. Trebuie să ai mereu vise la care să aspiri, pentru că fără vise, omul ar fi doar o carcasă goală, un Winston Smith după reeducare[3].

Mai jos puteți asculta discursul lui Martin Luther King și să vă faceți singuri o opinie despre acesta. Vizionare plăcută și nu uitați: Let freedom ring!

sursa foto