A început magia Festivalului George Enescu!
Am participat la primul mare spectacol din cadrul festivalului, iar cu o seară înainte, la conferința de presă ținută de Daniel Barenboim. Dacă la conferință a vorbit cu admirație despre festival, despre spectacolul condus de dumnealui, despre George Enescu – spunând că „problema cu Enescu a fost că era prea modern pentru conservatori și prea conservator pentru moderni”, spectacolul a fost absolut remarcabil. Nu sunt în măsură să vorbesc despre calitatea interpretării, dar trebui să subliniez faptul unei atmosfere magice, răspândită prin armonia împletirii muzicii Capelei de Stat din Berlin, a fermecătorului dirijor Daniel Barenboim, pe care muzica dirijată cu măiestrie îl făcea să vibreze în fața noastră, astfel încât puteam simți magia zborului, și a marelui muzician Radu Lupu.
La intrarea pianistului român pe scenă, degajând un aer solemn, am simțit prezența venită parcă din veșnicie a artistului, cum numai o întâlnire cu o personalitate poate fi simțită de către un compatriot. Interpretarea lui Beethoven avea să-mi confirme sentimentul. Despre Radu Lupu trebuie să amintesc că Ioan Holender îl numește „cel mai profund și de calitate muzician din epoca noastră, de origine română”. Desigur, cei doi mari muzicieni nu au putut „scăpa” de aplauzele nesfârșite ale publicului și au prelungit, câte puțin, magia.
Precum cred că știți, Festivalul George Enescu a început pe 1 septembrie și se va termina pe 28 septembrie, iar în cadrul acestuia puteți participa la peste 150 de evenimente, printre care seriile de „mari orchestre ale lumii”, „recitaluri și concerte camerale”, „concerte la miezul nopții”, „spectacole de operă și de balet”, „Enescu și contemporanii săi” și tetralogia Wagner.
Astfel, în luna septembrie, deasupra întregului șir de spectacole și a Bucureștiului plutește magia geniului enescian… și nu numai!
Tot astfel cum m-am obișnuit de minune cu atmosfera ploiasă și cenușie care domnește deseori la Paris, am acceptat și să mă restrîng în toate demoniile. Nu-mi trebuie prea multă lumină și nici prea multă frumusețe. Eu, care eram atât de sensibil la tot ceea ce-mi dăruia universul ca neprevăzut, putere și culoare, nu mai doresc decât un singur lucru pe lume: să traduc pînă în ceasul din urmă ceea ce freamătă în mine, să storc până la ultima picătură sucul fructului sălbatic pe care anii l-au copt. Atâta vreme cât trăiesc vreau să cânt. Visez fără încetare, ascult fără a înțelege, compun, desprinzîndu-mă de realitate. Viața este un vis și visul este toată viața mea.[1] (George Enescu)
Mai multe detalii despre artiștii care au creat acest concert minunat aici și întregul program al Festivalului aici.
[1] Bernard Gavoty – Amintirile lui George Enescu, Editura Muzicală, București, 1982, p. 112.