Pe 21 mai am lansat site-ul societatesicultura.ro, după doi ani de blogging colectiv. Am început, astfel, o nouă etapă în călătoria noastră. Ne-am spus povestea și prietenilor, iar ei au transmis-o mai departe. Omeni influenți ne-au susținut, au vorbit despre noi, și unii dintre ei ne-au întins chiar o mână, o invitație. Simona a intrat în direct și ne-a prezentat din nou la Radio Guerilla, ne-am văzut comunicatul de lansare pe multe, foarte multe pagini de facebook, am dat mailuri și mesaje și am tremurat ușor de fiecare dată când ne felicita cineva sau când primeam câte o propunere de colaborare. Ne-am entuziasmat când ne-am văzut logoul (a cărui poveste o puteți citi aici) și numele pe site-uri, când ne-a dat like câte un profesor, actor sau scriitor.

E greu de explicat ce înseamnă proiectul acesta pentru fiecare dintre noi și cu siguranță m-aș lungi prea mult la vorbă dacă aș începe să povestesc cât m-a ajutat pe mine. Așa că voi spune simplu: societatesicultura.ro este un respiro, o călătorie, o scenă, o familie, o șansă. E pauza de la necazuri și oboseală, e drumul către o cultură elevată și accesibilă deopotrivă, e locul nostru de afirmare, e o comunitate care se zbate și se distrează împreună, e șansa noastră de a schimba lumea.

Așa că înseamnă enorm pentru noi când „copilașii” (cum le spunem cu drag liceenilor) se interesează de proiectul nostru, când colegii noștri din facultăți și prietenii de pe facebook se mândesc cu noi, când un „om mare” (cum le spunem cu admirație celor deja afirmați în mediul cultural) ne demonstreză, printr-un like simplu, printr-un interviu, printr-o preluare, printr-o invitație, că suntem pe drumul cel bun, că merităm să fim ascultați.

Printre cei din urmă se află un cristian, scriitor și editor șef al Casei de Pariuri Literare, care mi-a propus să venim să prezentăm proiectul nostru în cadrul ediției a XI-a a CDPL FEST. Inițiativa lui e foarte frumoasă și vă invit să participați cât de des puteți la acest festival al culturii, axat pe literatură, care aduce autorii aproape de public și permite un cadru laolaltă cult și distractiv. Aseară, de exemplu, am cumpărat cărți, am primit autografe, am primit chiar și pagini dintr-un manuscris chiar de la autor (Plasterca lui Călin Torsan). O atmosferă care ne-a făcut să zâmbim, în ciuda faptului că pe toți ne durea câte ceva, eram obosiți, eram mohorâți din cauza ploii și emoționați peste măsură din cauza propriei noastre prezentări.

După o săptămână de pregătiri intense, care au inclus și flyerele noastre, bărcuțe de hârtie făcute de mână, pe care am pus stickere cu logoul și adresa site-ului, ne-am dus, aseară, în Club A, unde am asistat la 3 lansări (și cu a noastră 4). Am numit-o „ieșirea noastră în lume”, așa cum, pe vremuri, o domnișoară bună de măritiș ar fi fost introdusă în societate. Am ieșit din mediul online și am făcut primii pași adevărați către un mediu cultural viu.

Delia a stat în picioare (dacă Djuvara poate, eu de ce nu?) și a vorbit despre noi. Ceea ce voi, cititorii noștri, știți deja. Cum am ajuns aici și de ce am ajuns aici. A intervenit și Alice în discuție, mai ales când un cristian a întrebat cât credem că vom mai face asta, dat fiind faptul că este un proiect voluntar. Răspunsul ei a fost unul scurt, dar puternic: cât timp credem. Cu alte cuvinte, cât timp credem cu tărie că ceea ce facem noi merită, că îmbunătățește cunoștințele cuiva, că îndeamnă un adolescent către cultură, că învață pe cineva un cuvânt nou și că încă ne ajută pe noi să creștem mai frumos.

Așa că acestea au fost doar primele zile dintr-o călătorie pe care vrem să o ducem departe. Ne dorim să ajungem un reper în mediul cultural, să ne mărim echipajul, să acostăm în cât mai multe porturi și să aducem o schimbare pozitivă. Nu este imposibil, ci inevitabil. Avem spațiul – corabia cu nebuni (și suntem, într-un fel, nebuni, demenți, maniaci chiar pentru că într-o lume care se plânge și se complace, noi am ales un alt drum, unul în care ne ridicăm și facem). Avem oamenii – niște colegi și (deja) prieteni pasionați, deștepți, citiți, curajoși, pe care-i admir nespus de mult. Avem motivația – și nici n-are rost s-o mai menționez. Și avem susținerea. Le suntem recunoscători tuturor celor care în ultima săptămână și jumătate ne-au citit articolele, ne-au spus povestea mai departe, ne-au invitat cu brațele deschise în casele lor. Sunteți minunați și vă mulțumim!