Sunt o fană a romanelor istorice în general, dar citesc cu aviditate tot ce poartă semnătura lui Tracy Chevalier. În ciuda popularității și a faptului că primul ei roman, Fata cu cercel de perlă, a devenit best-seller, cărțile ei nu sunt câtuși de puțin o lectură lipsită de profunzime. Chevalier este un exemplu de scriitoare ale cărei cărți, accesibile cititorului de rând, reușesc în același timp să satisfacă și un cititor versat și pretențios.

Romanul Îngeri căzători (2001), unul dintre preferatele mele, reunește tematic multe elemente cu mare potențial estetic și literar: moartea (concretizată prin motivul aproape omniprezent al cimitirului), trecerea de la epoca victoriană la cea edwardiană (am putea chiar spune începuturile modernismului) și, tot la nivel abstract, problematica răspunderii și a vinei, a întrebării capitale „Cum să distingem binele de rău?”, într-o îmbinare foarte reușită. Culorile sumbre, tonurile pământii și lipsa aproape completă a culorilor vii, se fac simțite permanent și reprezintă un alt aspect care m-a fascinat la această carte. Dar tot moartea, respectiv dimensiunea morală a acesteia, este cea care apasă cel mai tare asupra atmosferei – ceea ce pe mine, amatoare declarată a macabrului si înfricoșătorului, m-a încântat. Înainte de trece la interpretare, trebuie să menționez că recomand această analiză celor care au citit deja cartea și sunt interesați de o opinie asupra ei, întrucât mă refer explicit la detalii din firul narativ (pe scurt: spoiler alert).

Tehnica narativă a vocilor paralele se pretează perfect demersului literar: sunt evidențiate schimbările de paradigmă care au loc odată cu moartea Reginei Victoria, iar acest lucru nu este realizat pe cale descriptivă, ci lăsând personajele să vorbească. Ele însele întruchipează aceste schimbări, aceste norme și valori care se ciocnesc unele de altele. Kitty Coleman este, în mod evident, cel mai controversat și misterios personaj din roman. Peste tot, apariția ei are tendința să provoace, să dea naștere discuțiilor și bârfelor. Prototip al femeii moderne, ea amenință valorile impuse de epoca victoriană. Probabil că reacțiile cu care este întâmpinată sunt cu atât mai puternice cu cât reprezentanții „vechii ordini” simt că schimbările care sunt pe cale de a se petrece sunt inevitabile. Căci timpul și istoria nu pot fi oprite în loc.

9780452283206_p0_v1_s260x420Nimic nu e întâmplător în construcția estetică: fiecare obiect este un simbol, poartă o semnificație care așteaptă să fie descifrată. Încă de la apariția urnei, respectiv a îngerului de pe mormintele celor două familii, se fac simțite primele diferențe: familia Coleman găsește îngerul prea pretențios și de un gust îndoielnic, în timp ce familiei Waterhouse îi displace profund urna. Aceste divergențe prefigurează, la nivel simbolic, conflictul principal.

Principala întrebare pe care o ridică finalul romanului este următoarea: de ce a trebuit Kitty Coleman să moară? Să rămânem în logica interioară a povestirii și să vedem ce ipoteze ar fi plauzibile conform acesteia. Logica e una binară, bazată pe opoziția celor două paradigme de care vorbeam mai devreme. A fost Kitty pedepsită pentru că a întreținut legaturi adultere cu domnul Jackson? Pentru că nu a fost o soție bună și, fapt căruia se subsumează tot ceea ce i se reproșează (în special de către soacră, care își manifestă deschis aversiunea), pentru că e, într-un cuvânt, feministă? Ar putea fi o explicație, desigur, tot de ordin moral – o explicație care, odată acceptată ca validă, devine înfricoșătoare pentru că presupune existența unui Dumnezeu răzbunător, fără înțelegere pentru slăbiciunile umane. Asta ar însemna că balanța se înclină clar în favoarea tradiționalismului și a valorilor reprezentate de el.

Moartea lui Kitty Coleman are însă și un corespondent în „tabăra” opusă, a celor care o venerează pe Regina Victoria – corespondent care ar putea infirma ipoteza enunțată mai sus. În învălmășeala care se iscă la manifestarea sufragetelor, mica Ivy May Waterhouse este răpită de către un pedofil, care o omoară prin strangulare. Stă și această moarte tot sub semnul ispășirii? Ce are un copil de cinci ani de ispășit? Sau poate mai degrabă moartea lui Kitty reprezintă o dublă ispășire? În acest punct, ipotezele se complică. Gertrude, mama lui Ivy May, nu voise să însoțească fetele la manifestarea sufragetelor, pretextând chiar o răceală inventată. Ca urmare, Kitty trebuie să se ocupe de cele trei fete și le lasă la un moment dat în grija Carolinei Black. Aceasta, prea ocupată cu pregătirile evenimentului, nu este suficient de atentă, și fetele se pierd în mulțime. Gertrude Waterhouse se auto-învinovățește; Kitty Coleman nu mai are când să se întrebe cine e responsabil, fiind la rândul ei lovită – în adevăratul sens al cuvântului – de nenorocire. În mod curios, circumstanțelor morții atât de brutale și intrigante a fetiței nu li se acordă prea multă atenție. Chiar când sora ei, Lavinia, bănuiește că asasinul este cel care o molestase mai întâi pe ea, nu o destăinuie nimănui. Nici Simon, care reușise să distingă de la distanță ceva din silueta si trăsăturile făptașului, nu pare a da prea mare importanță acestor detalii. Moartea fetiței care tăcea, dar știa totuși atât de multe, trece ușor, ca o boare de vânt. Motivul rămâne, mai mult sau mai puțin, în ceață.

Toate aceste întrebări legate de moarte m-au obsedat. Aș minți dacă aș afirma că am încheiat cu ele. Însă după ce îți dai silința și le întorci pe toate părțile o vreme, constați că e vorba de unele dintre acele întrebări: pentru a le cunoaște răspunsul, ar trebui să ne depășim condiția de oameni.

Titlu: Îngeri căzători
Autor: Tracy Chevalier
Editură: Polirom
Colecție: Biblioteca Polirom
An: 2003
Traducător: Fraga Cusin
Pagini: 408

surse foto: 1, 2