Toți căutăm povești. Basme, povești nemuritoare, compuneri, lecturi „obligatorii”, nuvele, romane… și apoi începem să căutăm povești și dincolo de paginile cărților, le căutăm în oamenii din jurul nostru, în filme, în străinii de pe stradă, în istorie, în biografii, în imagini, în noi.

Povești din sertar este unul dintre cele mai frumoase proiecte descoperite prin online. O rețea de socializare cum este facebook-ul poate deveni de multe ori superficială, dar dincolo de aceasta descopăr în fiecare zi câte un articol, o idee, un proiect sau o fotografie care mă inspiră. Am descoperit proiectul Ioanei într-o dimineață și timp de câteva zile l-am tot răsfoit virtual, căutând în fiecare fotografie povestea dintre om și carte. Ideea Ioanei este dezarmant de simplă, cum sunt toate lucrurile deosebite. Oameni și cărți este cel mai frumos album al proiectului, oameni frumoși prin cărțile lor, iar astăzi sunt 101 de povești în culori.

Ioana Bîrdu are 25 de ani, adoră cărțile, fotografia și poveștile. În orice ordine. A început acest proiect ca toate proiectele faine: dintr-o întâmplare. A participat la un concurs de fotografie, la secțiunea Autoportret. Și cum să poveștești despre tine dacă nu printr-o carte? Cu o fotografie și o carte a început povestea acestui proiect care impresionează prin culoare, sinceritate și simplitate.

Pasiunea pentru citit o am de când eram mică și o băteam pe mama la cap să îmi spună încă și încă o poveste seara înainte de culcare. Apoi după ce am învățat să citesc mergeam la bibliotecă din oraș și mă întorceam acasă cu o plasă plină de cărți pe care mi le aranjam apoi pe pat și făceam un fel de top al citirii.  Cititul și cărțile sunt ca o parte din mine, cred că orice clișeu despre asta mi s-ar aplica. Îmi place mult tot procesul de la cumpărare până la oftatul ăla de sfârșit de carte. Îmi place să le caut prin librării sau anticariate, să le mângâi și să le miros. Cel mai mult îmi place atunci când găsesc însemnările altor persoane pe cărți fie că e vorba doar de nume sau chiar de idei și notițe referitoare la ce au citit.  Atât carțile, cât și fotografia au un numitor comun pentru mine – poveștile. De asta am început și blogul, apoi pagina de facebook și toate celalalte. Cred ca pot spune ca sunt dependentă de povești, sub orice forma mi s-ar arata. (Ioana)

Povestea mea cu acest proiect a început cu fotografia Andreei.

Andreea și Chuck Palahniuk – Supraviețuitor

Cel mai mult ma inspiră oamenii, de asta nici nu cred că o să vezi la mine prea multe poze în care să nu fie un subiect uman. Văd povești peste tot, iar dacă nu le găsesc, le inventez. Citesc mult, și online și offline, ascult multă muzica, încerc să mă uit zilnic pe site-uri cu ilustrații, caut orice proiecte care îmi trezesc interesul. De zâmbit încerc să zâmbesc cât mai mult, pare-se că e sanatos :)! (Ioana)

Mi-ar plăcea să regăsesc poveștile Ioanei într-o expoziție. M-aș plimba zâmbind printre povești, mi-aș inventa propriile povești despre oamenii care, într-o zi, într-un anotimp, au ales o carte, numai una. Și acolo, într-un loc frumos din lume, pe o stradă, într-o librărie, într-o ceainărie, într-un parc, într-un colț de oraș, și-au spus poveștile Ioanei.

Alina și Oliver Sacks

Andreea și Martin Millar – Zînele punkiste din New York

Adi și Pleșu

Cristina și Eat, pray, love

Lorena și Contesa de Segur – Povești cu zâne

Irena și Mario Vargas Llosa – Paradisul de după colț

P.S. Aș fi vrut să postez toate fotografiile, dar am ales cu greu câteva… Ioana va avea o expoziție în curând și de-abia aștept să văd poveștile astea minunate agățate frumos pe pereți. Mulțumesc Andreei Niță pentru poveste și Ioanei pentru „declarații”.