Extinderea Uniunii Europene înspre Est a adus cu sine nu numai discuții de ordin financiar și politic, ci și o preocupare crescândă în ce privește dimensiunea culturală a integrării europene. În acest articol, care include două studii de caz, voi analiza felul în care este percepută Uniunea Europeană în Bulgaria și Serbia și voi încerca să arăt care sunt elementele constitutive ale discursului eurosceptic respectiv pro-european. Bulgaria a devenit membru UE în 2007, în timp ce Serbia posedă, din martie 2012, doar statutul de candidat.
În cazul Bulgariei, se remarcă raportarea directă la Europa în domeniul turistic, manifestată în materiale promoționale și campanii de imagine. Elementele care definesc această direcție pro-europeană sunt în primul rând de natură istorică. Referirea la anul simbolic 681 (în care au fost puse bazele Imperiului Protobulgar) evidențiază faptul că Bulgaria este unul dintre cele mai vechi state europene. Icoanele, mănăstirile și simbolurile ortodoxe sunt de asemenea definitorii pentru identitatea culturală bulgară. Religia creștină și accentuarea acesteia leagă Bulgaria de restul Europei, aceasta fiind creștină prin excelență. În acest sens, reprezentarea Bulgariei ca antemurale christianitatis se regăsește și în discursul identitar. De altfel, este vorba despre o imagine care poate fi aplicată tuturor țărilor din Balcani care au oprit expansiunea otomană către Vest. Bulgaria mai este prezentată și ca o țară deosebit de tolerantă, în care diverse culturi și minorități coexistă în mod pașnic.
Un sondaj realizat de omul de știință german Detlef Pollack analizează răspândirea și formele naționalismului în țările post-comuniste din Estul Europei. Patru categorii sociale se desprind din sondaj: prima cu o identitate exclusiv națională, a doua cu o identitate națională și regională, a treia posedă o identitate națională și europeană, iar al patrulea tip identitar înglobează componente atât europene, cât și naționale și regionale. Cel mai important aspect care reiese din sondaj este următorul: identitatea națională nu intră în mod obligatoriu în conflict cu cea europeană. În schimb, atunci când elementele naționale și regionale se împletesc, șansele ca identitatea și valorile europeane să fie respinse cresc.
În Bulgaria întâlnim conform sondajului o puternică identitate națională și regională, pe care Pollack o explică prin situația economică mai puțin favorabilă. Condiții economice similare se regăsesc însă și în alte țări, în care cu toate acestea formarea identității decurge altfel. De aici putem deduce că felul cum sunt interpretate și percepute aspectele economice este mai important decât acestea în sine, din punct de vedere al identificării cu națiunea/regiunea. Conflictele etnice pot reprezenta de asemenea un factor care să acționeze în favoarea „naționalismului periferic”, cum îl numește Pollack, însă și în acest caz, există suficiente contraexemple în țări aflate în vecinătatea Bulgariei, cum ar fi România. Interesante sunt și manifestările mai subtile ale naționalismului: în anul 1990, Bulgaria a ales ca dată pentru sărbătoarea națională ziua de 3 martie, în care a fost încheiat (în 1878) Tratatul de pace de la San Stefano. În urma acestuia, prin teritoriile câștigate, Bulgaria a ajuns la cea mai mare întindere din istoria ei. În opinia lui Pollack, astfel de acțiuni simbolice sunt un argument în favoarea unor fantezii imperialiste încă prezente.
Prin urmare, există anumiți factori (enumerați mai sus) care favorizează apariția naționalismului, însă aceștia nu acționează separat, ci ca parte a unor fenomene ceva mai complexe.
Un alt domeniu în care se manifestă atitudini diferite, ba chiar opuse față de Uniunea Europeană este cel cultural. Generațiile de artiști, oameni de cultură și academicieni se raportează la tradiții și valori diferite. „Generația tânără” este pro-europeană prin excelență, asociind Europa cu progresul și schimbarea în bine. Tinerii artiști se autodeclară parte a curentului artistic european, iar operele lor se încadrează în curentul postmodern, fiind caracterizate prin ironie, fragmentaritate, îmbinări neașteptate și punerea sub semnul întrebării a convențiilor artistice tradiționale. Această generație cu un nivel de trai relativ ridicat a beneficiat de o educație superioară: oamenii vorbesc fluent engleza și alte limbi europene, au legături puternice cu mediul cultural european și trăiesc cu precădere în mediul urban. În cazul grupurilor sociale cu un nivel de trai și de educație sub medie, situația se schimbă. Aceste grupuri sunt nemulțumite de situația lor, iar sentimentul marginalizării le face să se orienteze spre ceea ce pare a fi o bază stabilă: identitatea națională, caracterizată în special prin elementul creștin-ortodox.
Tânăra generație se distanțează de orientarea naționalistă prezentă în unele cercuri academice, culturale și literare, criticând faptul că această orientare este rezultatul unui complex de inferioritate față de Vest. Identitatea europeană a noii generații se bazează, în primul rând, pe următoarea idee: numai prin renunțarea la glorificarea naționalistă, Bulgaria își va putea identifica slăbiciunile pentru a le remedia și a păși înainte.
Bibliografie
Höpken, Wolfgang (2011): Institution-Building, Political Culture and Identity in Bulgaria: The Challenge of ‘Europeanization’. În: Bulgaria and Europe. Shifting Identities, ed. de Stefanos Katsikas. London/New York Anthem Press 2011, p. 23-31.
Pollack, Detlef (2004): Nationalismus und Europaskepsis in den post-kommunistischen Staaten Mittel- und Osteuropas. În: Aus Politik und Zeitgeschichte, N° 38, bpb.
Ranova, Elitza (2010): Mirroring Gazes: Europe, Nationalism and Change in the Field of Bulgarian Art and Culture. În: Bulgaria and Europe. Shifting Identities, ed. de Stefanos Katsikas. London/New York, Anthem Press, p. 155-172.