E greu să vorbeşti despre fotografie. E paradoxal cum s-au spus atât de multe într-un timp atât de scurt. Istoria fotografiei este una relativ scurtă, însă a reuşit să spună şi să se spună atât de multe lucruri despre ea, încât te întrebi ce a mai rămas.

Este fotografia o artă? Unii ar spune că da, doar a ajuns în rândul artelor frumoase. Eu nu am competenţa să decid acest lucru, însă consider că rolul ei social prevalează în fața celui estetic. Este sau nu artă, poate nu este la fel de important pe cât este rolul ei. Voicu Bejan spunea despre fotografie că nu este artă, ci este memorie emoţională. Tind să cred că are dreptate. Fotografia devine astfel un depozitar al realităţii ce prinde viaţă prin emoţia imprimată. Fotografia este o mediere, o voce ce vorbeşte despre ce ştim şi ce nu ştim. Este ochii noştri acolo unde noi nu suntem sau, din contră, este vocea noastră când nu avem curaj să vorbim.

Şi totuşi rolul ei se diluează tocmai prin accesibilitatea de care se bucură. În ultima jumătate de secol, fotografia a cunoscut din punct de vedere tehnic poate cel mai rapid proces de dezvoltare în comparaţie cu orice alt meşteşug sau artă. Însă interesant este că există un decalaj între dezvoltarea tehnică a fotografiei şi procesul de identificare şi înţelegere a scopului fotografiei. Ritmurile celor două procese sunt diferite. Şi tocmai accesibilitatea măreşte distanţa dintre cele două. Azi fotografia poate lua naştere foarte uşor din mâinile unui posesor de cameră foto sau orice alt dispozitiv ce permite captarea unei imagini. Şi odată obţinută imaginea, tehnologia permite o prelucrare a ei de către oricine, o prelucrare ce în final transformă fotografia din mijloc de redare a realităţii, în mijloc de creare a irealităţii. Avem posibilitatea astăzi să creăm imagini perfecte, cu retuşuri fine, care îşi pierd mesajul, conţinutul în încercarea de a construi irealul retuşabil. Posibilităţile tehnice de care ne bucurăm azi ar trebui să contribuie la întărirea mesajului şi nu la anularea lui.

Digitalul a permis arderea unor etape ce ar fi putut aduce fotografia la un alt nivel de percepţie. Însă cum ne aflăm în sfera ipoteticului, aceste lucruri rămân în urmă, lăsând loc analizei prezentului şi, poate mai important, a viitorului. Rămâne de văzut dacă fotografia va avea puterea să iasă din sfera călătoriei sau albumului de familie. Personal, concord cu părerea lui Alex Gâlmeanu care vorbeşte de forţa fotografiei de a veni cu ceva diferit, la care aş adăuga credința că atâta timp cât există idee, creativitate, viziune, pricepere şi dorinţă, fotografia va reuşi să surprindă.

Fotografia este marea câştigătoare a secolelor al XX-lea şi al XXI-lea, dar şi competitoarea cu misiunea cea mai dificilă. Cu ochii publicului larg aţintiţi asupra ei, fotografia caută să-şi stabilească un loc propriu şi să se facă remarcată.

sursa foto