Când stăteam duminica cu ochii lipiți de televizor așteptând Garantat 100% doar visam că o să trăiesc un asemenea moment. Sunt ceea ce sunt azi datorită unor oameni care mă inspiră în fiecare zi, datorită unor oameni profesioniști și responsabili.
Cătălin Ștefănescu este una dintre aceste persoane, iar joi seară mi s-a împlinit un mare vis – să fie invitatul unui eveniment organizat de mine, mai ales în cadrul unui proiect atât de drag cum este Cercul de Societate și Cultură.
Cătălin Ștefănescu este pe lista invitaților de când am înființat, împreună cu Alice, cercul. Este una dintre persoanele care ne-a inspirat să facem mai mult, să credem în minunile pe care ni le oferă cultura. Pe Cătălin l-am cunoscut chiar într-unul dintre studiourile de la TVR, la filmarea teledonului pentru Europa Liberă[1]. Alice a fost cea curajoasă și l-a abordat. I-a povestit că îl vrem la o discuție despre cultură, ne-a spus să îi scriem, ne-a zâmbit și ne-a încurajat. Poate nu au fost decât vreo 3 minute, dar pentru noi a fost suficient. În același martie (2011) aveam să începem proiectul CSC. I-am scris, dar cumva emailul o fi ajuns în spam pentru că nu ne-a răspuns niciodată. Într-o zi de toamnă, un om minunat mi-a dat numărul lui de telefon. Am descoperit un om incredibil de amabil care mi-a promis că ne vom întâlni, chiar dacă în momentul acela avea un program destul de aglomerat.
Nu am crezut cu adevărat până când nu l-am văzut în holul Facultății de Istorie.
În sala 8, sala cercului nostru, Cătălin Ștefănescu de la Garantat 100% a vorbit unei găști frumoase de studenți, deloc întâmplător adunați în seara aceea de iarnă. Ne-a povestit despre emisiunea sa, despre cum a supraviețuit în grila de programe, despre evoluția emisiunii din 1999 până astăzi, despre oamenii faini pe care i-a cunoscut de-a lungul timpului prin ea… În timp ce ne povestea despre invitați și personajele pe care le găsește pentru emisiune din piață, mă gândeam că numele proiectului din care a făcut parte, Căutătorii de povești, i se potrivește foarte bine. El asta face. Caută povești. Inspiră oameni.
Nu se poate face cultură la TV [n.r. ne-a mărturisit tulburător de sincer]. Se pot face programe de enrichment, programe inspiraționale, dar ne mințim dacă credem că facem cultură la tv.
Cultura este o problemă de percepție. Căutați în DEX[2] să vedeți definiția culturii. Și apoi căutați în Cambridge – the way of life, especially the general customs and beliefs, of a particular group of people at a particular time.[3]
Și brusc mi-am dat seama cât de greu mi-ar fi fost să definesc cultura dacă m-ar fi întrebat cineva. Și cât de diferim percepem noi, ca popor, fenomenul cultural. Oare de ce avem nevoie de 11 definiții ale culturii?
În viziunea lui Cătălin, internetul este un alt mod de a concepe realitatea, dar și cultura.
Este o altă lume, este prima manifestare concretă a unei lumi paralele iar această formă de evaziune a căpătat o dimenisiune atât de mare încât este o formă care face conținutul.
Printre povești, ne-a menționat și despre un proiect viitor, o carte. A fost un moment în care a fost atât de prins de discuții încât a trecut linia imaginară dintre noi, studenții care îl ascultam, și el, omul de cultură. Și ne-a povestit cu pasiune despre proiect, despre ce scrie și ce vrea să iasă, despre prietenii săi, despre ce îl fascinează. Am ajuns cumva să discutăm și despre fizica cuantică sau despre psihologia violenței. Și printre toate aceste povești, ne recomanda cu pasiune cărți și oameni. Am vorbit despre comunism, despre latura sa de pop-culture, am vorbit despre dezordinea și tranzacționarea simbolică, despre societate, despre concept. Ne-a promis chiar că o să revină în Facultatea de Istorie, într-un viitor proiect organizat cu Asociația Studenților la Istorie Dacia (ASID).
Îl ascultam și îl priveam aproape nepercepând că spatiul dintre noi nu mai era o sticlă. Și am vrut să îl întreb dacă e conștient că reprezintă o inspirație pentru oamenii care cred în povești, în toate acele minuni culturale minimalizate deseori, în toate acele personaje care fac lucruri minunate, care scriu, care pictează, care cântă, care creează în orice formă. Și m-am oprit. Normal că știe. Își asumă cu responsabilitate faptul că e inspirație pentru oameni. Altfel, nu ar fi fabulosul om de cultură Cătălin Ștefănescu…