Evoluţia costumului în perioada interbelică (II)

costum[prima parte a articolului o găsiți aici]

După 1925, direcţia vestimentară s-a modificat uşor, moda pariziană făcându-şi simţită prezenţa în mod categoric în spaţiul românesc. Regăsim chiar o rubrică permanentă a acestor influenţe în revista Moda, numită „Ecouri Paris-Bucureşti”[1]. Tunsoarea „bob” este înlocuită de coafura pariziană cu bucle lejere. Gabrielle Chanel propune o reţetă inedită : comoditate, eleganţă şi rafinament, revoluţionând moda şi schimbând radical perspeciva femeii asupra vestimentaţiei, arătând ca luxul poate fi asortat şi cu comoditatea. Piesa sa inedită, „petite robe noir”, reflecta un rafinament şi o eleganţă ce împodobea trupul firav feminin, facându-l să pară mai subţire şi mai zvelt. Iar pentru a desăvârşi perfecţiunea, aceasta a accesorizat ţinuta, adăugând şi mănuşi, pălărie şi un şirag de perle. În  regiunile istorice Banat şi Transilvania, influenţele vestimentare aveau să pătrundă şi prin filieră vieneză.[2]

Femeile purtau pantofi cu toc de 4-5 cm, cu barete şi decoraţii, iar bărbaţii se încălţau cu pantofi sau ghete din piele. Pielea fiind o raritate, s-a gasit o alternativă în folosirea de catifea, de postav şi de tafta. Pantofii răscroiţi au devenit element vestimentar şi pe timp de zi, nu numai la baluri. În 1926 pantofii galbeni şi ghetele uşoare cu nasturi pentru vară au fost înlocuiţi de sandale, pe care fetele tinere le purtau fie împreună cu ciorapi de mătase scurţi, fie în picioarele goale. 

În 1928, femeile erau înştiinţate că îsi pot comanda „o garderobă completă cu numai 775 de lei”.  Aceasta cuprindea: trei metri de stofă de lână de orice culoare şi desen, două cămăşi fine cu broderii şi garniturile cele mai moderne, două perechi de ciorapi „Mouselin”, o pereche de cercei de imitaţie de perle de diferite culori, o broşă frumoasă pentru bluză, un pieptene de cap cu pietricele frumoase, o sticluţă de parfum şi o cutie de pudră fină cu puf. Aşadar, observăm cu uşurinţă că accesoriile erau de nelipsit din garderoba unei dame respectabile din interbelic. Poşetele, cu mânere de varii dimensiuni, erau din creton cu motive din mătase asortate. Perlele, un accesoriu la fel de important, nu erau mereu neapărat veritabile. Dimensiunea acestora varia între 40 şi 50 de cm. Un alt accesoriu important era toca. Aceasta putea fi deseori înlocuită de voaletă. Modelele acestora, se subînţelege, erau extrem de variate, fiind confecţionate din materiale fine precum mătasea, tull-ul, şi înfrumuseţate cu diverse funde sau panglici. Pălăriile erau înalte şi imitau forme plecum cloşul, toca, bereta, având garnituri de agrafe, piele, flori, strassuri. Pentru toaletele de seară se purta casca de fetru neagră încrustată cu arabescuri largi de aur [3]. Originalitatea era dată de bordul în trei colţuri sau pălării garnisite cu pene, aripi, egrete sau flori. Desigur, nu au întârziat să apară şi reacţiile negative privind noile tendinţe vestimentare, comentate în rândurile celor puţin mai conservatori:

Păpuşile vopsite şi împopoţonate ce întâlnim zilnic cu rochii străvezii care nu mai tăinuiesc nimic, decoltate până la mijloc şi scurte deasupra genunchiului, cu ciorapi de culoarea pielii, cu pulpele goale, purtând şosete pentru a ispiti şi a atrage mai mult fără cea mai mică jenă privirile trecătorilor, cu obrazul grimat şi buzele şi unghiile roşite, cu părul care e cea mai frumoasă podoabă a femeii – tuns.

Aceste afirmaţii se regăsesc în Revista funcţionarilor publici, 1927 [4]. În asentinemt cu această atitudine, CFR introduce în martie 1928 în regulamentul de ordine interioară reguli privind codul vestimentar ce trebuia adoptat în rândul reprezentantelor de gen feminin: interzicerea fardurilor stridente, rochiile desupra genunchiului sau cele prea scurte şi coafurile extravagante.

Stilul vestimentar al perioadei interbelice continuă să ne influenţeze şi astăzi: de la siluetele androgine până la texuri metalizate, strasuri şi celebrele perle, cu toate se regăsesc în colecţiile marelor case de modă contemporane. De altfel, perioada dintre cele două razboaie mondiale, a reprezentat un apogeu al modei secolului XX prin melanjul cosmopolit al marilor creatori de modă, ce s-au inspirat din Grecia antică, din Egipt şi din Asia. Aceştia au reuşit să creioneze astfel o strălucire nemaiîntâlnită, extravaganţa reprezenând elementul cheie al noului cod vestimentar întâlnit în saloanele de jazz, dar mai ales în rândurile iubitorilor de charleston a anilor ’20. Mergând alături de extravaganţă, graţia şi rafinamentul concurau imaginea femeii cu aer androgin prin pălării cu numeroase accesorii tip voalete şi aplicaţii viu colorate, diademe cu pene, fusta lărgită prin clini, evazată sau stil lalea: „Margarete de ploaie”, respectiv „Morning Glory” şi rochiile cu spatele foarte decoltat. Talia rochiilor  era căzută cu grijă peste şolduri, cu scopul de a surprinde gingaşele forme feminine. Blana definea cerinţele ţinutelor de gală: cea de vulpe argintie, cea de astrahan, atent asortate bijuteriilor.

Perioada în care iluzia unei Românii Mari era generalizată, în care entuziasmul şi ideea de modenizare preluată pe calea tinerilor studenţi plecaţi spre studii în străinătate, a făcut ca societatea românească să „înflorească” şi să ia avânt din multiple puncte de vedere. Printre acestea s-a observat şi aportul modernitatăţii occidentale, adoptată de către femei ca formă de emancipare. Această modernitate s-a reflectat atât în atitudine, cât şi în vestimentaţie. Perioada interbelică ne-a înfăţişat aşadar o femeie mai puternică şi mai implicată în viaţa socială şi politică. Pentru a-şi evidenţia emanciparea, femeile poate că au adoptat o atitudine uşor androgină, însă feminitatea avea să se reflecte mult mai puternic odată cu acceptarea acesteia de către societate.

__________

BIBLIOGRAFIE

Nanu, Adina, Artă, Stil, Costum, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1976.

Scurtu, Ion, Viaţa cotidiană a românilor în perioada interbelică, Bucureşti, Ed RAO, 2001.

Emilena Irinela Tatu, “Femeia în mediul urban în România (1918-1928). Modă, obiceiuri, ambiental” în Societatea de Ştiinţe Istorice din România, LXXIV, 2009,   pp. 244-262.Veselia , 13 septembrie 1923.

Universul, 4 ianuarie 1928.

Moda, 1 mai 1925

Almanahul financiar, industrial şi comercial al României, 1920/1921

Sursa foto


[1] Moda, nr. 2 din 1 mai 1925.

[2] Emilena Irinela Tatu, “Femeia în mediul urban în România (1918-1928). Modă, obiceiuri, ambiental” în  Societatea de Ştiinţe Istorice din România, LXXIV, 2009, p. 247.

[3] Universul, 4 ian 1928.

[4] Almanahul financiar, 1920/1921, p. 370.