de Alexandru Costea

Privind în jur observ lumea anului 2012 care a făcut o trecere subtilă din 2011 în anul acesta ca în orice altă perioadă. Sfârşitul lumii nu a venit dar persistă o stare generală pe tot globul ce a făcut multe popoare să nu mai suporte condiţia în care trăiesc. Fie că este vorba de un popor african subminat de un regim dictatorial prelungit până la un punct de fierbere ori de populaţia occidentală ce simte acest freamăt cu ecou pe tot globul pământesc, o mare parte a populaţiei mondiale îşi exteriorizează acest sentiment îmbuteliat de-a lungul timpului.

Cu atâtea realizări tehnologice şi descoperiri ştiinţifice în jur am putea spune că omenirea a ajuns într-un punct al evoluţiei sale destul de bun. Speranţa de viaţă este mai mare ca oricând iar nivelul de trai în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare ar trebui să ne mulţumească. De ce suntem nemulţumiţi? De ce ies oamenii în stradă să protesteze chiar şi în ţările care asigură trei mese pe zi şi un venit material constant? Avem tot ce ne trebuie, doar suntem produsul unor generaţii de vizionari şi idei ce au consolidat societatea modernă de la începutul secolului XX. Sistemul este atât de bun încât funcţionează şi astăzi. Suntem satul global consumator, un experiment reuşit din punctul de vedere al unor lideri de corporaţii a căror scop principal este câştigul monetar cu orice preţ. Avem ca dovadă două războaie mondiale, o criză financiară ce a lăsat cicatrici adânci asupra societăţii noastre şi un conflict ideologic şi militar ce a adus aproape sfârşitul nuclear al lumii. Într-adevăr, ideile de putere politică, resurse materiale şi finaciare sunt prezente de foarte mult timp, însă nu putem nega că tocmai revelaţiile tehnologice sunt cele care au creat o nouă formă a erei iluministe.

Când vorbesc de iluminism mă refer la unul de masă în care ni s-au înmânat uneltele necesare pentru a ne da mai mult timp de gândire asupra conştiinţei noastre comune. Ne-am pierdut şi moravurile create în secolul trecut dar acum este momentul în care trebuie să ne făurim altele. Poate fi de multe ori dificil să observăm lucrurile care contează în această societate superficială prin tot acest flux de informaţii care ne bombardează neuronii în fiecare zi prin intermediul căilor de comunicare digitale. Însă tot prin aceste căi au rezultat nişte revoluţii politice prin care ne-am dat seama că este vremea să ne lepădăm de pielea care nu ne mai încape şi să îmbrăcăm un nou tip de gândire ce nu se concentrează neapărat pe divinitate sau pe o chemare ce transcende din lumea fizică în cea spirituală. NU! Mă refer la credinţa în oameni şi în puterile fiecăruia de a ieşi în faţă şi de a-şi rosti propriile sale cuvinte neinfluenţat de altul. Nu este vorba doar de libera exprimare ci mai ales de eliberarea din această concepţie răspândită în care individul îşi pierde vocea în mulţime şi ni se hrăneşte iluzia de minte liberă şi neinfluenţată. Nu putem vorbi de astfel de lucruri când nouă ni se hrănesc ideile despre ce să mâncăm, cu ce să ne îmbrăcăm sau de ce să ne bucurăm. NU! Acesta este tipul de societate construit de o minoritate care a văzut oportunitatea în a influenţa masele doar pentru că putea.

Aşa că de ce să ne deranjăm să construim noi ceva în care să credem şi care să deschidă calea către un viitor diferit şi să nu mai fim consideraţi doar o altă treaptă a involuţiei. Doar nu ne afectează pe noi în mod direct discrepanţa dintre emisfera dezvoltată economic şi cea care tocmai descoperă beneficiile canalizării deseurilor pentru a putea trăi puţin mai sănătos. Cu ce ne afectează vreun război civil sau interstatal în care sunt masacraţi mii de oameni departe de noi de către vreun stat puternic doar pentru că poate. Majoritatea dintre noi nici nu-şi poate imagina ororile care se petrec pe un câmp de luptă când morţii sunt cultivaţi pentru organele lor care ajung în cele din urmă în spitalele noastre. Oare ce fel de om este acela care pur şi simplu este forţat de împrejurări să facă asemenea lucruri pentru a-şi câştiga pâinea de zi cu zi.

Să fie din nou o eră de aur în care să reinventăm societatea şi să primim acest titlu acordat grecilor! Deoarece, în condiţiile actuale, nu văd decât pierderea identităţii culturale, comasarea maselor pentru o manevrare mai bună a satului global şi în cele din urmă să ajungem ţarcul perfect de oi de care au nevoie acea minoritate pentru a putea face ce vor cu noi.

__

sursa foto