Salvador Dali şi Vârsta de aur

Drumul filmului suprarealist a fost deschis de artistul Salvador Dali şi cineastul Luis Bunuel prin proiectul intitulat Câinele andaluz realizat de cei doi în anul 1929. Însă parcursul celor doi în domeniul cinematografic nu s-a oprit aici. După succesul obţinut cu filmul Câinele andaluz, Dali se întoarce la Cadaques. În scurt timp este urmat de Bunuel, iar cei doi pun la cale un al doilea film intitulat Vârsta de aur.

Filmul Vârsta de aur trebuia să traducă violenţa iubirii impregnate de splendoarea creaţiilor miturilor catolice. În aceea vreme, Dali era obsedat de măreţia şi fastul catolicismului.

Pentru film, i-am spus lui Bunuel, vreau mulţi arhiepiscopi, oseminte şi chivoturi. Vreau mai cu seamă arhiepiscopi cu mitre brodate, scâldându-se printre stâncile capului Creus.[1]

Filmul a fost finanţat de viconţii de Noilles cu suma considerabilă de un milion de franci. Reşedinţa familiei de Noilles era considerată unul dintre cele mai importante spaţii artistice şi sociale din capitala franceză. Aici se instalase primul cinematograf sonor din Paris şi tot aici urma să aibă loc premiera filmului Vârsta de aur, la începutul lui iulie 1930. Familia de Noilles a sprijinit mulţi artişti, în special suprarealişti, printre care şi Salvador Dali. Tot în locuinţa viconţilor a avut loc şi proiecţia privată a Câinelui andaluz, care i-a încântat. Acesta a fost şi motivul pentru care au finanţat realizarea filmului Vârsta de aur, ca un cadou pe care Charles voia să i-l ofere Mariei-Laure.[2]

Între timp, situaţia financiară a lui Dali se înrăutățise. Alocaţia lunară pe care o primea de la tatăl său a fost sistată din cauza rupturii survenite între cei doi, iar falimentul Galeriei Goemans l-au făcut să îşi pună toate speranţele în filmul Vârsta de aur. A aflat însă că Bunuel începuse filmările la Paris fără el. În această perioadă Dali se afla la Torremolinos, fiind invitat de poetul spaniol Hose Maria Hinojosa.

Primeam adesea prieteni aflaţi în trecere şi intelectuali cu tendinţe suprarealiste, la modă pe vremea aceea. În chip de bun-venit, fiecare aducea veşti din lumea întreagă, pe care noi le ignoram sistematic de când ne aflam la Torremolinos. Astfel, doar în câteva ore, am aflat că Bunuel – atras, fără îndoială, de prietenii lui marxişti – începuse filmarea Vârstei de aur fără să mă aştepte, ceea ce mă făcea să presimt o cumplită trădare, şi că Galeria Goemans era falimentară. Eram ruinat şi din punct de vedere moral şi material.[3]

Pe de altă parte, Bunuel, aflat la Paris, considera că a fost lăsat baltă de Dali care în loc să vină la Paris, plecase la Torremolinos. În cele din urmă Dali s-a întors la Paris, iar pe 28 noiembrie a avut loc premiera filmului Vârsta de aur, urmată de un scandal teribil, declanşat de atacurile cercurilor de extremă dreapta. Tot atunci au fost distruse tablourile lui Dali expuse în holul cinematografului. Pe 10 decembrie 1930 filmul a fost interzis. În Statele Unite premiera filmului a avut loc abia peste 49 de ani, între 1-15 noiembrie 1979, la cinematograful Roxie în San Francisco.[4] Actorii care interpretează rolurile principale sunt Gaston Modot, Lya Lys, Caridad de Laberdesgue, Max Ernst, Llorens Artigas, Lionel, Salen, Mme Noizet, Duchange, Ibaniez.

Filmul sugerează o poveste de dragoste între un bărbat şi o femeie. Încercările lor de a-şi consuma iubirea sunt sortite eşecului, lovindu-se constant de familiile lor, de Biserică şi de societatea burgheză în general. Secvenţele narative urmăresc două personaje ale căror nume nu le ştim, printr-o serie de scene conectate prin logica existentă într-un vis. Mesajul filmului se referă la opresiunea sexuală violentă practicată de societatea burgheză, dar şi de biserică. Acest lucru este sugerat de scenele violente prezente pe tot parcursul filmului, cum este scena în care protagonistul îndrăgostit este cărat brutal de doi oameni de ordine.

Vârsta de aur nu este doar un atac la societatea burgheză, ci este o doctrină pe baza căreia, susţin suprarealiştii, umanitatea ar trebui să trăiască: este vorba de dragoste, pe care oamenii ar trebui să o pună înainte de toate, de biserică, status, familie.[5]

Spre deosebire de Câinele andaluz, acest film are fir narativ, dar ceea ce le leagă totuşi pe amândouă este corelarea cu secvenţele onirice. Lăsând la o parte semnificaţia sa artistică, filmul Vârsta de aur a adus ruperea relaţiei dintre cei doi artişti: regizorul Luis Bunuel şi scenaristul Salvador Dali. Ambii au susţinut că aportul fiecăruia a fost mai important decât al celuilalt. Acest lucru nu îl putem măsura, însă ce contează cu adevărat este opera pe care cei doi au lăsat-o în urmă. Un film de importanţă majoră pentru cinematografia secolului XX şi care alături de Câinele andaluz reprezintă capodoperele suprarealismului.