Martha Bibescu a fost, incontestabil, unul dintre acele spirite europene a căror existență poate fi cu greu rezumată în câteva fraze. Descendentă a unor familii vechi, scriitoare talentată și prietenă cu personalități distinse ale vremurilor sale, Martha era nu de puține ori o apariție fascinantă pentru cei care o întâlneau pentru prima dată. Unul dintre cele mai reușite portrete ale sale ne-a fost lăsat chiar de Regina Maria:
Martha Bibescu promitea să fie o mare frumusețe și visa la măreție. Crescută printre bărbați celebri, îi plăceau puterea, personalitățile, artiștii talentați, politicienii de succes, regii și prinții… Această tânără cu ochi imenși, verzi și păr roșcat magnific, avea o vitalitate și o sete de cunoaștere fantastice, care mi se păreau stimulatoare.
Interesant este că această descriere este făcută pe când Martha împlinea 14 ani. De unde acest spirit anticipativ atât de exact al viitoarei regine și cum poate fi el explicat? Regina Maria nu doar că înțelegea mediile strălucitoare în care tânăra Lahovary își făcea tot mai des apariția și care își puneau amprenta asupra acesteia, dar probabil că privind-o pe Martha se vedea pe sine în fragedă tinerețe.
Este greu de identificat momentul prim al întâlnirii dintre Martha și Regina Maria, mai ales că prezența Marthei la Curtea Regală nu trebuie considerată una nefirească. Familia Lahovary era una importantă pentru viața economică și politică a țării, membrii săi reprezentând o constantă a guvernelor epocii: Din zece scaune așezate în jurul mesei la o întrunire, unsprezece sunt ocupate de membri ai familiei Lahovari. Ba mai mult, pe când avea 11 ani, Martha a pozat pentru regina Elisabeta, ca înger al luminii, prilej pentru viitoare prințesă Bibescu să își dovedească spiritul ironic: Începusem să cred că Atotputernicul o înzestrase pe regină mai mult cu hotărâre decât cu talent.
Însă dacă relația Marthei cu Regina Elisabeta va rămâne una episodică, nu același lucru poate fi spus și despre întâlnirile cu Regina Maria. Soție a prințului moștenitor Ferdinand, membră a familiei regale britanice, principesa Maria găsea viața la curte si societatea bucureșteană ușor monotonă. Martha, deși cu 11 ani mai tânără, se dovedește companionul perfect pentru prințesa de coroană Maria. Cultura ei bogată si prezența de spirit vor face ca discuțiile dintre cele două să fie mereu animate. Printre conversațiile despre literatură, politică sau istorie se naște astfel prietenia dintre viitoarea Regină Maria și viitoarea prințesă Bibescu. Martha devine un oaspete prețuit la reședința regală de la Cotroceni, ba chiar îi însoțește pe viitorii monarhi ai României în plimbările pe care aceștia le fac pe Marea Neagră, cu iahtul regal.
În 1907, când revolta țăranilor face ca Bucureștiul să nu mai fie un loc sigur pentru familia regală, principesa Maria refuză să meargă la Peleș și acceptă invitația Marthei de a petrece o vreme la reședința Bibeștilor de la Posada. Un an mai târziu, prințesa Bibescu publică la Paris Cele opt paradisuri și aprecierea pe care o primește din partea „damei blonde”, cum o numea pe prințesa de coroană, o bucură în mod vădit: îi place cum descriu eu florile, îi va povesti Martha prietenului său, Antoine Bibescu.
Momentul cu adevărat emoționant al prieteniei dintre cele două se petrece în 1914. În acel 10 octombrie de tristă amintire pentru monarhia română, principesa Maria se afla la Mogoșoaia, la palatul prințesei Bibescu. Vestea morții regelui Carol este primită de Martha, aceasta devenind astfel prima dintre toți românii care i se adresează cu „Majestatea voastră” celei ce va fi de acum Regina Maria a României.
Prietenia dintre Martha și Regina Maria începe însă a pierde din substanță în perioada Primului Război Mondial, în urma unei afirmații malițioase a Reginei despre autoarea Celor opt paradisuri – o acuză pe aceasta din urmă că nu părăsește capitala, care acum era ocupată de nemți, pentru a aduna material pentru o carte și pentru a profita de pe urma prieteniei cu prințul-moștenitor al Germaniei. De fapt, această remarcă nu era decât urmarea unei opinii a Reginei, care considera că influența Marthei asupra Regelui Ferdinand era una mult prea mare. Prințesa Bibescu, rămasă în București pentru a conduce un spital pentru răniți, nu va uita lipsa de încredere a prietenei sale.
Martha și Regina Maria au fost unite de pasiunea pentru frumos și de dorința unui mare viitor pentru țara care a făcut posibilă întâlnirea lor. Suferința, temerile și neințelegerile născute în vreme de război s-au dovedit însă mai puternice și au adus finalul frumoasei prietenii dintre prințesa-scriitoare Martha Bibescu și Regina Maria a României.
Bibliografie:
Bibescu, Martha, Izvor, Țara sălciilor, Ed. Compania, București, 2000
Diesbach, Ghislain de, La Princesse Bibesco, la dernière orchideé, Perrin, Paris, 1991
Maria, Regina României, Însemnări zilnice, trad. Valentina Costache, Sanda Ileana Racoviceanu, Historia, București, 2006
Sutherland, Christine, Fascinanta Maria Bibescu și lumea ei, Ed. Vivaldi, București, 2004