Cei care descoperă sensuri urâte în lucrurile frumoase sunt corupți, fără a fi fermecători. Aceasta este o greșeală. Cei care descoperă înțelesuri frumoase în lucrurile frumoase sunt cei cultivați. Pentru ei există speranță. Sunt cei aleși, petru care lucrurile frumoase înseamnă numai Frumusețe. (Oscar Wilde)

Atunci când mă gândesc nu numai la operele scrise de Oscar Wilde, dar și la viața lui extravagantă, un singur cuvânt îmi vine în minte pentru a-l descrie: fascinant. Așa este Oscar Wilde în ochii mei: o personalitate de-a dreptul fascinantă, cu bune și rele, care a luat decizii bune și nebune de-a lungul vieții, și care continuă să își captiveze cititorii prin cuvinte, idei și pasiune pentru frumos.

Născut în Dublin pe 16 octombrie 1854, irlandezul avea să ajungă unul dintre cei mai apreciați scriitori din Londra la sfârșitul secolului XIX. Simplul fapt că s-a născut într-o familie de intelectuali de succes (tatăl doctor, anticar și scriitor, mama jurnalistă) l-a determinat pe Wilde să își dorească să urmeze prelegerile de estetică ale lui John Ruskin în cadrul Universității din Oxford. Devenind tot mai interesat de artă, de fenomenul esteticii și de tot ce este frumos, începe să își contureze personalitatea și stilul de viață într-un mod foarte elegant și rafinat.

A fost criticat și apreciat în egală măsură de-a lungul vieții tocmai pentru faptul că a reușit să devină cunoscut pentru talentul și inteligența de care a dat dovadă în operele sale, însă modul de viață extravagant pe care l-a adorat întotdeauna i-a făcut pe mulți să îl critice până în cele mai mici detalii. Wilde a publicat versuri, povestiri, eseuri, însă cea mai importantă lucrare este singurul său roman, , operă care ilustrează cel mai bine principiile sale estetice și dragostea pentru frumos, având în vedere că esteticul a jucat rolul principal în viața lui Wilde de la bun început până la sfârșit.

Consider că Portretul lui Dorian Grey reprezintă oglindirea perfectă a personalității lui Oscar Wilde: rafinat, spectaculos, plin de eleganță și stil, și, în același timp, decadent și îndrăzneț. Este de-a dreptul fermecător faptul că Wilde a reușit să cuprindă esența perfecțiunii într-un singur roman de-a lungul vieții sale. Ideea ascunsă a romanului este homosexualitatea, subiect care în acea perioadă era strict interzis în Londra victoriană. Tocmai de aceea, romanul care i-a garantat succesul i-a adus și criticile cele mai aspre.

Într-adevăr, reflexia personalității lui Wilde în propriul roman este de necontestat și vizibilă pentru oricine cunoaște un minim de informații despre viața autorului, el putând fi oricând asemănat cu Lordul Henry Wotton. Cu toate acestea, deși ideea de homosexualitate este prezentată subtil în paginile romanului, Wilde a fost imediat acuzat că romanul ar fi un fel de autobiografie a aventurilor sale tumultoase cu persoane de sex masculin.

Desigur, nu esti singurul scriitor de succes care a avut, la un moment dat, una sau mai multe relații de natură homosexuală, însă este un foarte bun exemplu de scriitor extrem de talentat care a avut de suferit din cauză că s-a născut într-o epocă total nepotrivită. Faptul că a trăit la mijlocul secolului XIX, într-o Londră în care imaginea unui gentleman adevărat era pe primul loc, l-a defavorizat din start pe plan personal.

În data de 26 octombrie 2010, jurnalista Miranda Bryant publică un articol foarte interesant într-un ziar londonez online, tratând o problemă destul de gravă cu care se confruntă nu doar școlile din Londra, ci și cele din întreaga lume: homofobia manifestată de cei mici. Articolul prezintă drept exemplu de Școala Stoke Newington din nordul Londrei, unde profesorii se mândresc cu faptul că au inițiat un program de educare a micilor homofobi, reușind astfel să elimine aproape în totalitate comportamentul ostil manifestat de elevii școlii respective față de cei cu alte înclinații sexuale decât cele „normale”, prin susținerea unor ore de istorie a homosexualității.[1]

Inițiativa este una de admirat, fiind rodul muncii de aproape 5 ani a unor profesori inteligenți care consideră homofobia manifestată de la vârste foarte mici o problemă reală. Exemplul principal pe care profesorii l-au dat în timpul acestor ore de istorie a sexualității a fost chiar Oscar Wilde. Mentalitatea londonezilor, intens condusă de prejutecăți, a fost cea care l-a trimis prin tribunale și, într-un final, în închisoare din cauza alegerilor făcute în viața personală. Wilde s-a căsătorit în anul 1884 cu Constance Lloyd, cu care a avut doi băieți, Cyril (1885) și Vyvyan (1886). În 1886, după doar doi ani de căsnicie, Wilde a avut prima relație homosexuală cu un tânăr pe nume Robbie Ross. Se pare că relația lor a fost una intensă, din moment ce, în 1918, după moartea lui Ross, cenușa acestuia a fost înhumată în mormântul lui Wilde. Viața sa nu a fost una ușoară din clipa în care au început să circule primele zvonuri cu privire la orientarea sa sexuală și la aventurile pe care le avea în cluburile londoneze cu diverși tineri.

După vara anului 1891 a început declinul lui Oscar, din momentul în care l-a întâlnit pe Lordul Alfred Douglas. Peste foarte puțin timp, cei doi au devenit iubiți și au fost de nedespărțit timp de patru ani. Apoi, în 1895, Wilde a fost arestat sub acuzarea de homosexualitate (ilegală în Anglia în acel moment) și condamnat la doi ani de închisoare. Din acest moment, Wilde a început să manifeste un comportament ostil, a dus o viață plină de scandal și cinism și și-a aratat nemulțumirea totală față de mentalitatea îngustă a vremii, afisându-și în public relația homosexuală.

A trecut prin momente grele deoarece soția și copiii l-au părăsit. A ales chiar să își schimbe numele de familie din Wilde în Holland în timpul celor doi ani petrecuți în închisoare. A ieșit de acolo ruinat și căzut în dizgrație, așa că s-a mută în Franța, unde a murit în 1900 din cauza unei infecții puternice la o ureche. Este înmormântat în cimitirul Père Lachaise din Paris.

Mulți sunt de părere că a avut o moarte prematură. A trăit doar 46 de ani, însă tot ce a realizat de-a lungul vieții a fost extraordinar. Mereu în centrul atenției, a dus o viață  plină de extravaganță și multora nu le-a plăcut acest aspect, dar Wilde și-a asumat fiecare alegere făcută și nu și-a cerut niciodată scuze pentru comportamentul său. Atât viața, cât și operele lui Oscar Wilde continuă să fascineze prin pasiunea  pentru frumos și prin extravaganța dusă la extreme, chiar și atunci când a trecut prin momente grele, cum ar fi perioada petrecută în închisoare din cauza orientării sale sexuale. Oscar Wilde a fost și este un artist fermecător și complet.