Ieri, 23 martie 2011, la Facultatea de Istorie, la sala 8, a avut loc prima întâlnire a Cercului de Societate şi Cultură. Tema propusă a fost Viaţa cotidiană în comunism, discuţiile pornind de la cartea apărută la editura Polirom, Născut în URSS. Autorul cărții, Vasile Ernu,  ne-a onorat cu prezenţa.

Am ieşit dintr-o lume „rea” prea uşor, am acceptat nişte grile care nu au fost puse la îndoială. Am încercat prin cartea mea să fac o reideologizare în sens axiologic, despre viaţa cea mai simplă. De fapt, se voia a fi un dicţionar de viaţă cotidiană în comunism. În anul apariţiei acestei cărţi (2003) au mai apărut încă două sau trei cărţi de acest gen în România, fără să ştim unii de alţii, ceea ce dovedeşte faptul că acest fenomen al rememorării, al nostalgiei, a apărut într-o generaţie. Am vrut să vorbesc despre lucrurile simple, despre copilărie, despre adolescenţă, însă pentru a putea lucra la acest proiect a trebuit să caut şi o parte teoretică, fără de care nu pot lucra.

Vasile Ernu a precizat încă de la început că nu este un istoric, că scrie din perspectiva unui scriitor, prin analize personale. La fel cum afirma şi în cartea sa, riscul de a vorbi despre viaţa cotidiană dintr-un timp trecut presupune, involuntar, o anumită stare de nostalgie.

Am înţeles faptul că într-o societate de tip represiv avem o capacitate de nostalgie mult mai puternică decât cei care trăiesc într-o societate de tip capitalist. Unul dintre motivele acestei nostalgii este faptul că am făcut parte dintr-un sistem stabil, nu am avut conceptul de inflaţie, în niciun sens – inflaţie de idei, preţuri etc. Stabilitatea construieşte o altfel de memorie. Un al doilea motiv ar putea fi lipsa de diversitate. Eroii de tip obiecte, jocuri, rutina, toate aceste elemente erau pentru toţi la fel, ceea ce crea legături diferite şi puternice. Într-un spaţiu de alt tip, acestea nu pot fi exprimate la fel. Acest tip de societate de tip represiv creează un tip diferit de memorie, de aici şi fenomenul nostalgiei.

Vasile Ernu a vorbit despre ce însemna viaţa de zi cu zi în comunism, de la activităţi şcolare până la construirea relaţiilor de societate.

Viaţa în comunism era un ritual, o viaţă foarte organizată, cu activităţi regulate. Aveam totul programat, de la activităţile şcolare până la cele de petrecere a timpului liber. Existau elemente de tip militar prin jocuri, ceea ce astăzi găsim în jocurile de strategie, noi puneam în aplicare în realitate.

Din discuţii nu puteau lipsi comparaţiile dintre comunismul sovietic şi cel românesc. Vasile Ernu a subliniat importanţa unei asumări a comunismului, care nu există, poate, decât la nivelul oamenilor de rând.

Comunismul a fost transformat la noi în marfă – condamnăm comunismul, dar nu comuniştii. Există o apropiere prea mare cu partea ideologică, politică. A condamna acest regim este un gest politic, nu istoric. Avem o grilă clasică: nostalgia după comunism este „rea”. Ar trebui însă să analizăm problema, să ne punem  întrebări: dar dacă nu a fost aşa? Grilele simpliste nu sunt deloc fecunde pentru cercetare. Comunismul nu a fost doar represiune, deşi aceasta a jucat un rol extrem de important în regim, dar un sistem de tip represiv nu îl poți trata cu furie.

În încheiere, Vasile Ernu a vorbit despre societatea românească din prezent, despre generaţia noastră şi felul în care putem contribui la construcţia unei societăţi mai bune.

Pentru a schimba societatea românească avem nevoie de un anumit tip de reflecţie, trebuie să gândim proiecte pe plan mediu şi lung, să ne gândim ce fel de ţară vrem să construim. Avem istoria pe care o merităm, tocmai pentru că nu ne putem asuma trecutul şi încerca să construim un viitor. Meseria voastră, ca istorici, e complicată, dar e datoria voastră să cercetaţi şi să veniţi cu perspective noi de analiză şi cercetare.

Echipa CSC mulţumeşte atât domnului Vasile Ernu, cât și domnului Bogdan Murgescu şi colegilor care au fost alături de noi la prima întâlnire a cercului.

Născut în URSS, de Vasile Ernu

Mai multe articole despre povestea proiectului nostru.

sursa foto